• Ezra,  Poezie

    Timid și cumva despre singurătate

    se aud din când în când poate din carnea și din rănile mele cum le stârnește vântul poate din sufletele rătăcite ori răstignite-n în pântec pașii târșiți ca pe nisip ca pe plajele acelea reci și pustii bântuite de îngerii negri chinuiți de setea sângelui cu aripile grele strânse pe lângă trup cu semnul copitei pe frunte îngeri damnați se mai aude cum bâjbâi eu bezmetic după un biet suflet știți care acela ce-ar trebui să fie mereu lângă noi și nu înțeleg neam de ce nu pot să-l găsesc îmi vine să ies în piața de piatră și să strig crucificați-mă crucificați acest trup neputincios trup de albastru plăpând…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    În urma mea porțile cerului s-au închis

    fiara din fiară crescută brațele tale ca niște ierburi de lână se înfășoară de-a lungul trupului meu și cum umbli în mine carne tremurândă prin cotloanele sufletului prin umăr prin oase frunze alb albastre în întunericul deja tocmit doar ochii tăi hăruiți cu lumină de nimfă mai strălucesc dragostea ta o furtună și trupurile noastre flămânde ca niște fiare vrăşmaşe sfâşiindu-se eu îți sorb lacrimile târzii tu îmi bei sângele cu o voluptate nebună de data asta în locul buzelor mi-au crescut aripi de fluturi în locul ochilor am frunze de prun și piept de vultur și suflet de cuc și mersul meu e înălțare și brațul puternic în urma…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Pruncul din sâmburi de cais

    de-o vreme mă tot străbate drumul de fier din ochi şi până în tălpi pe piept numai şine de cale ferată zici că sunt corzi imense de ţambal hei, sunt poetul naiv cu ochii însămânţaţi cu zare căpruie în carne îmi creşte multă umbră ca un ghemotoc de întuneric și tare trist mai sunt că te-am pierdut tu eşti zmeul care s-a tot înălţat și nu am mai avut sfoară de ajuns să te țin aproape de mine oare de ce cred că eşti pasărea pictată în fereastra bisericii din sat şi nici de ce coastele îţi sunt zăbrelele care-ţi ţine zborul ferecat nu-i așa că Dumnezeu e artist la…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Ninsorile de vară ce vor veni

    uite cum viscolește în noi atât de parşiv și cum ne troienesc amintirile de-a valma peste timp ne chircim zgribuliți în starea lanului de grâu grâul cel mare grâul dintâi și țipă bobul în spic și țipă în tâmpla mea despicată de frig ca un prunc nenăscut cu pleoapele ude cu părul ninsori plete nebune lovite de vântul rece uscat și aprig toate iubitele mele s-au adunat sub umbra mea repetă de zor scrâșnind moartea apoi învierea din morți și toate astea pentru un spectacol desuet apocaliptic despre care se vorbește în cârciumi că va veni parcă și văd cum pe sub duzii pitici peste miriști arzând zboară un cuc…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Poem de intenție

    (precuvântare la volumul Recviem pentru o roată bolnavă mintal) de un timp toate lucrurile din jurul meu au început să mă părăsească îţi dai seama cum este să te trezeşti deodată singur cu tine între două oglinzi glisând dintr-o oglindă în cealaltă într-o dezordine perfect browniană, fără acele lucruri cu care te-ai înfrăţit de-o viaţă pe care le-ai îndrăgit cu care ai făcut planuri cum să vă petreceţi weekendul şi şi nimic doar liniştea care îţi doare auzul sau îţi înnoptează privirea devreme dis de dimineaţă e ca şi cum ai deschide o conservă de fasole boabe cu costiță de porc şi ai realiza că înăuntrul cutiei ai avut culcuşul…

  • Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Moartea mea străină

    mai întâi am construit un zid în jurul meu un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar fiecare pasăre fiecare adiere care trecea peste zid purtau veşti şi doruri şi numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam şi desenam cu creta pe zid amintiri, fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroaşe parcă se subţia când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi toată ura mea cu înverşunare nebună până când s-a ros toată carnea şi oasele degetelor roase şi ele de zid au fost luate…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Calea ferată

    (experiment și dadaist și mixt, deloc trist) se dau următoarele: o cale ferată un poet și-o rangă să se scrie un poem cu bulion despre spiridon cu perciuni și fără mustață dar cu breton pe calea ferată un poet zdrobea cuvinte cu ranga, e bine? sigur că nu, îmi răspunzi de ce un poet și de ce neapărat dinga-linga-dong-dong-dinga? cui îi mai folosesc cuvintele zdrobite cu limba, dinga-dinga? cine nu e gata îl iau cu lopata bolborosește din groapă mofluz și beat criță, tata și deodată două pisici tigrate și-au dezbrăcat de ciudă blana cea înaltă e ioana pe cea mică o cheamă ana cip cirip cip cirip strigă o…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Zi de vizită și tabloul tulburat

    pe holul spitalului a crescut peste noapte un copac zici că este o uzină de făcut praf cu o elice în vârf şi un motor turbat care zbârnăie neîncetat tremură și tușește împroșcând în jur și de zor întuneric dincolo de spital a început să plouă într-un amestec cu cerul cu pietrele și picături rouă și picură păsări cu scoici în cioc în capătul străzii trei florărese vând crini agnostici şi fluturi şi un clop sau dau în ghioc spitalul ăsta şchiop plus asistente cu cioc ca trup mântuit sufletul meu miop o, cum mai cresc cimitirele cât munţii până-n înalt iar frica ne roade papucii sub pat femei în…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Poem de dragoste scris neglijent într-o zi oarecare

    cum îţi mişcai şoldurile, de la o margine la cealaltă a zării luna se unduia şi ea a dorinţă plutea în aer vraja carnală taina mai trecea în goană tropăind și un pâlc de fluturi apoi cai cârduri cârduri şi copitele lor de fum cu potcoave de ger loveau în cer cu potcoave de fier bântuiau câmpia dar și amintirile copilăriei și herghelia de mânji din oasele luminii hârjoana lor Doamne, câtă bucurie! priveam de sub pruni cum tulbură tihna doi guguștiuci și dintr-odată știu că dacă uiţi să mă strigi nu mai exist mi se umezesc palmele de atâta așteptare de atâta singurătate de încremenire de tristeţe… în lumina…

  • Cover,  Poezie

    Snuff

      – cover – Această poezie este un „cover” după versurile melodiei Snuff, compusă de Paul Gray, basistul trupei americane Slipknot Ți-ai îngropat în sufletul meu secretele toate Rămâi cu inocența ta și lasă-mă în păcate. Aerul din jurul meu îl simt cum mă strânge ca o colivie. Iubirea e doar o mască ce ascunde urletul de fiară vie, Rănită iar și iar, ca pasărea Phoenix durerea reînvie. Dacă chiar mă iubești, lasă-mă să plec. Şi fugi departe înainte să știu Inima îmi e prea întunecată să petrec. Așa nu pot distruge ce nu va exista vreodată. Lasă-mă în a mea soartă, Dacă sunt singur nu am pe cine urî…

Scroll Up