Petre Ioan Crețu

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Într-o dimineață de marți, poștașul mi-a adus o înștiințare de la primărie. Trebuia să mă prezint în termen de trei zile la Biroul de Înregistrare a Viselor, înființat de curând lângă Registrul Agricol. Nu știam că există un asemenea birou. Poștașul mi-a explicat că fusese deschis de două săptămâni și că fiecare locuitor al comunei era obligat să declare ce visase în noaptea precedentă. — Și dacă n-a visat nimic? — Declară că n-a visat. — Dar dacă nu-și amintește? — Atunci plătește amendă. Așa a pățit dascălul de la biserică. Am desfăcut plicul. Înăuntru era o hârtie cu antetul primăriei, ștampilată și…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI   Într-o zi, P, un funcționar umil de la Primărie, a descoperit o catedrală în frigider.În locul raftului de sus se înălțau două turnuri de gheață, cu clopote care băteau atât de încet, încât trebuia să-ți apropii urechea ca să le auzi. Sub ele se întindea o piață cu oameni îmbrăcați de sărbătoare. Din ușa catedralei ieșea un arhiepiscop, însoțit de doi diaconi. — În sfârșit! a strigat arhiepiscopul când l-a văzut pe P în ușa frigiderului. P s-a speriat și a închis frigiderul. A numărat până la zece și l-a deschis din nou. Catedrala era tot acolo. Un diacon mătura treptele cu…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Locuiam într-o mansardă din apropierea Oborului, unde tavanul cobora în fiecare an cu câte un deget. Am reclamat la Biroul pentru reclamații, care mi-a trimis un funcționar care după ce s-a uitat peste tot chiar și în debaraua vecinului, a întocmit un proces-verbal în care a consemnat că înălțimea camerei a scăzut din motive personale. L-am întrebat ale cui erau motivele. — Ale dumneavoastră, firește. Tavanul nu este persoană fizică. Am semnat. Și cum a ieșit pe ușă, tavanul a mai coborât un centimetru. Liușka a observat prima. — Nu trebuia să semnezi. — De ce? — Acum nu mai răspund de nimic.…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Petre C se întorcea spre casă pe autostrada pe care o străbătuse de sute de ori și care, în noaptea aceea de noiembrie, nu mai voia să se termine. Întunericul se lăsase peste asfalt cu o blândețe suspectă, ca o mână care îți așază întunericul pe față. Orașul rămăsese în urmă, înecat în smog, cu parcurile lui ofilite și cu acoperișurile abia mijind, iar peste ele pluteau, bezmetici, fluturași de hârtie. La început a crezut că sunt reclame. Unul se lipise pe parbrizul mașinii și Petre a frânat ușor, doar cât să-l poată citi: IMPORTANT! SE CAUTĂ PETRE C, dispărut la ora douăsprezece…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Când am desfăcut sticla, fratele meu a bătut în ușă. De fapt mai întâi am șters gura sticlei cu un șervet, am turnat puțin în pahar și l-am apropiat de nas și abia acum s-au auzit cele trei lovituri, așa cum bătea el pe vremea când locuiam împreună și își pierdea cheia. Din păcate fratele meu s-a înecat cu patruzeci și unu de ani în urmă. Am pus paharul pe masă. În sufragerie era cald, dar pe hol simțeam frigul prin șosete. Uitasem iar geamul de la baie deschis. — Deschide, mă, că mă vede lumea. I-am recunoscut și tusea de după vorbele…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI  În weekendul  trecut, Ministerul Culturii din sat a construit în grabă, în grădina cu pruni, un depozit pentru instrumente muzicale reformate. Construcția nu avea pereți, nici acoperiș, dar avea o ușă masivă de stejar, prevăzută cu trei încuietori și o plăcuță pe care scria: DEPOZIT COMUNAL DE INSTRUMENTE MUZICALE SCOASE DIN UZ. Sub plăcuță, cineva adăugase cu creionul chimic: Accesul persoanelor cu auz este interzis fără aprobarea conducerii și a felcerului din sat. În mod firesc, că tot îmi ocupase grădina, am fost numit administratorul stabilimentului printr-un ordin semnat de ministru și contrasemnat de primar și de un secretar de stat care, după…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Într-o dimineață de duminică, prunul bătrân din grădină mi-a cerut să-i aduc un scaun. — La ce-ți trebuie? l-am întrebat. — Aștept un musafir. — Și unde vrei să-l așez? — Sub mine. I-am adus un scaun de bucătărie, cu spătarul puțin crăpat. Prunul l-a privit cu nemulțumire. — N-ai unul mai bun? — Pentru cine? — Pentru un mort. — Atunci e destul de bun. — Tu nu înțelegi nimic din ospitalitate. Am lăsat scaunul lângă trunchi și m-am dus să-mi beau cafeaua. Când m-am întors, pe scaun stătea un bărbat cu ochelari, îmbrăcat într-un costum cenușiu. Avea o servietă pe genunchi…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Vecinul meu a venit într-o joi, pe la prânz, avea o mână legată la spate. Nu era prima dată când venea, dar până acum avusese mâinile libere ca toți oamenii. L-am întrebat ce pățise. — Nimic, mi-a răspuns. M-am legat singur. — De ce? — Ca să nu mai fac rău. M-am uitat la mâna lui. Mâna îi era legată cu sfoară, iar nodul era aproape cât un pumn, care din când în când se strângea câțiva milimetri, ca apoi să se desfăcă la loc, ca și cum ar fi respirat. — Și cu cealaltă mână? — Cu cealaltă fac bine. A ridicat…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Am început s-o construiesc pe Liușka într-o duminică, înainte de a mă naște și imediat am auzit o voce spunând: — Să nu te grăbești. O femeie făcută în grabă îți va reproșa toată viața pentru defectele care vor apărea în timp. La început am făcut rost de o umbră. O țineam ascunsă în mine și, ori de câte ori aveam ocazia, îi povesteam ce femeie frumoasă va fi și că am s-o iubesc până și în moarte. Umbra mă asculta fără să se miște. Uneori, când eram foarte obosit, ridica o parte din ea și mă acoperea  să-mi fie bine. Abia după…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI De nicăieri, lângă prunul bătrân, a apărut un gutui auriu. — De unde ai apărut? l-am întrebat. Gutuiul a foșnit ceva ce semăna cu un răspuns, dar n-am înțeles nimic. Prunul bătrân a început să râdă. — Ce-a spus? l-am întrebat. — Că te cunoaște. — De unde? — Nu mi-a spus. — Dar de ce vorbește cu tine? — Pentru că vorbește în limba prună. M-am uitat la gutui. — Și tu de ce nu vorbești în limba lui? Prunul bătrân a tăcut o vreme. — N-am avut de la cine s-o învăț. La ora patru, gutuiul a scuipat primul măr de argint.…