Petre Ioan Crețu

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI M-am mutat în apartamentul de la etajul patru, cu două valize, o cutie cu cărți și un cactus pe care îl primisem de la fosta mea soție și fără să știu că voi avea parte de o incredibilă conversație cu mobilierul din apartament. Proprietarul îmi spusese că apartamentul era mobilat și că nu aveam voie să schimb nimic fără aprobarea lui. —  Nici perdelele? —  Perdelele da. Dar nu mobilierul. —  De ce? —  A fost dăruit cerului. —  De cine? —  De fostul proprietar. —  Și cerul ce-a făcut cu el? —  L-a refuzat. —  Atunci de ce nu-l aruncați? —  Pentru…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Era într-o zi de vineri când din senin a început să ploaia cu ceasuri. Primul ceas a căzut în fața farmaciei. Era cât o cutie de chibrituri, avea două picioare subțiri, un cap rotund și purta o pălărie neagră. S-a ridicat de pe trotuar, și-a scuturat pantalonii, apoi a anunțat: — Unsprezece și trei minute. S-au pierdut patruzeci și două de secunde. Apoi a intrat în farmacie. După câteva minute au început să mai cadă alte ceasuri. Unele aveau mustăți, altele purtau fuste, câteva erau complet goale, cu excepția că erau încălțați cu pantofi foarte bine lustruiți. Ceasurile nu aveau cadrane, limbi sau…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Într-o dimineață de marți, poștașul mi-a adus o înștiințare de la primărie. Trebuia să mă prezint în termen de trei zile la Biroul de Înregistrare a Viselor, înființat de curând lângă Registrul Agricol. Nu știam că există un asemenea birou. Poștașul mi-a explicat că fusese deschis de două săptămâni și că fiecare locuitor al comunei era obligat să declare ce visase în noaptea precedentă. — Și dacă n-a visat nimic? — Declară că n-a visat. — Dar dacă nu-și amintește? — Atunci plătește amendă. Așa a pățit dascălul de la biserică. Am desfăcut plicul. Înăuntru era o hârtie cu antetul primăriei, ștampilată și…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI   Într-o zi, P, un funcționar umil de la Primărie, a descoperit o catedrală în frigider.În locul raftului de sus se înălțau două turnuri de gheață, cu clopote care băteau atât de încet, încât trebuia să-ți apropii urechea ca să le auzi. Sub ele se întindea o piață cu oameni îmbrăcați de sărbătoare. Din ușa catedralei ieșea un arhiepiscop, însoțit de doi diaconi. — În sfârșit! a strigat arhiepiscopul când l-a văzut pe P în ușa frigiderului. P s-a speriat și a închis frigiderul. A numărat până la zece și l-a deschis din nou. Catedrala era tot acolo. Un diacon mătura treptele cu…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Locuiam într-o mansardă din apropierea Oborului, unde tavanul cobora în fiecare an cu câte un deget. Am reclamat la Biroul pentru reclamații, care mi-a trimis un funcționar care după ce s-a uitat peste tot chiar și în debaraua vecinului, a întocmit un proces-verbal în care a consemnat că înălțimea camerei a scăzut din motive personale. L-am întrebat ale cui erau motivele. — Ale dumneavoastră, firește. Tavanul nu este persoană fizică. Am semnat. Și cum a ieșit pe ușă, tavanul a mai coborât un centimetru. Liușka a observat prima. — Nu trebuia să semnezi. — De ce? — Acum nu mai răspund de nimic.…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Petre C se întorcea spre casă pe autostrada pe care o străbătuse de sute de ori și care, în noaptea aceea de noiembrie, nu mai voia să se termine. Întunericul se lăsase peste asfalt cu o blândețe suspectă, ca o mână care îți așază întunericul pe față. Orașul rămăsese în urmă, înecat în smog, cu parcurile lui ofilite și cu acoperișurile abia mijind, iar peste ele pluteau, bezmetici, fluturași de hârtie. La început a crezut că sunt reclame. Unul se lipise pe parbrizul mașinii și Petre a frânat ușor, doar cât să-l poată citi: IMPORTANT! SE CAUTĂ PETRE C, dispărut la ora douăsprezece…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Când am desfăcut sticla, fratele meu a bătut în ușă. De fapt mai întâi am șters gura sticlei cu un șervet, am turnat puțin în pahar și l-am apropiat de nas și abia acum s-au auzit cele trei lovituri, așa cum bătea el pe vremea când locuiam împreună și își pierdea cheia. Din păcate fratele meu s-a înecat cu patruzeci și unu de ani în urmă. Am pus paharul pe masă. În sufragerie era cald, dar pe hol simțeam frigul prin șosete. Uitasem iar geamul de la baie deschis. — Deschide, mă, că mă vede lumea. I-am recunoscut și tusea de după vorbele…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI  În weekendul  trecut, Ministerul Culturii din sat a construit în grabă, în grădina cu pruni, un depozit pentru instrumente muzicale reformate. Construcția nu avea pereți, nici acoperiș, dar avea o ușă masivă de stejar, prevăzută cu trei încuietori și o plăcuță pe care scria: DEPOZIT COMUNAL DE INSTRUMENTE MUZICALE SCOASE DIN UZ. Sub plăcuță, cineva adăugase cu creionul chimic: Accesul persoanelor cu auz este interzis fără aprobarea conducerii și a felcerului din sat. În mod firesc, că tot îmi ocupase grădina, am fost numit administratorul stabilimentului printr-un ordin semnat de ministru și contrasemnat de primar și de un secretar de stat care, după…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Într-o dimineață de duminică, prunul bătrân din grădină mi-a cerut să-i aduc un scaun. — La ce-ți trebuie? l-am întrebat. — Aștept un musafir. — Și unde vrei să-l așez? — Sub mine. I-am adus un scaun de bucătărie, cu spătarul puțin crăpat. Prunul l-a privit cu nemulțumire. — N-ai unul mai bun? — Pentru cine? — Pentru un mort. — Atunci e destul de bun. — Tu nu înțelegi nimic din ospitalitate. Am lăsat scaunul lângă trunchi și m-am dus să-mi beau cafeaua. Când m-am întors, pe scaun stătea un bărbat cu ochelari, îmbrăcat într-un costum cenușiu. Avea o servietă pe genunchi…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Vecinul meu a venit într-o joi, pe la prânz, avea o mână legată la spate. Nu era prima dată când venea, dar până acum avusese mâinile libere ca toți oamenii. L-am întrebat ce pățise. — Nimic, mi-a răspuns. M-am legat singur. — De ce? — Ca să nu mai fac rău. M-am uitat la mâna lui. Mâna îi era legată cu sfoară, iar nodul era aproape cât un pumn, care din când în când se strângea câțiva milimetri, ca apoi să se desfăcă la loc, ca și cum ar fi respirat. — Și cu cealaltă mână? — Cu cealaltă fac bine. A ridicat…