Petre Ioan Crețu

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”)   Pierderea femeii iubite ca și libidoul pentru un bărbat poate fi privit ca o eliberare din sclavie sau doar ca încă o moarte care să fie ultima. Nu am crezut niciodată că am să ajung să-mi pară rău că am reușit să mă îndrăgostesc acum la sfârșitul vieții cum la fel nu pot să înțeleg cum am ajuns să doresc bolnăvicios cu toată ființa cu toată lumina dar și cu tot întunericul din mine să-i strivesc în picioare fiecare fărâmă de os și de carne fiecare fir de sânge sau chiar i-aș da foc și m-aș învârti în jurul corpului…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”)   Există un loc unde timpul pare că a încremenit și unde clipa trăită e cât o viață obișnuită de om acolo am locuit în același bloc cu Dumnezeu aveam garsoniera cu-n etaj mai jos și ne întâlneam de obicei în cerul comun sau în holul de la parter sau la lift și din când în când beam bere împreună și discutam despre femei despre fotbal și despre poezii. Într-o după-amiază de septembrie la noi în sat a venit Poetul și i-a cerut voie preotului să stea în clopotnița veche și-a adus cu el doar un ghiveci cu o floare stătea…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”) Nichita a văzut o pasăre care a ouat în timp ce zbura tot el a văzut un om plângând în timp ce râdea iar eu am rămas piatră în piatră în timp ce El nu ne mai era. Tu stăteai în fotoliu și îmi scriai poezii și știai că de fapt suntem amândoi într-un vis în visul meu pe care îl dorm urcat deja în salcâmul veșniciei salcâmul de pe Caisului doi aveam doi cuci pe umeri iarbă în păr un inorog în ochiul stâng miop și trupul ușor aerul e rar sus în salcâm tu îmi citeai poeziile abia ce…

Imaginea este un fragment din lucrarea Romancing The Stone care aparține artiștilor plastici americani Jo și Jan Moore (Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”) Acceptarea propriei umbre ca un întreg a ceea ce suntem ne poate apropia de divinitate și ne poate înălța și ilumina la fel cum o face nădejdea căința sau moartea. Astăzi am reușit în sfârșit să deschid lacătul care zăvora porțile minții întemnițată de nu știu ce responsabil ceresc cu soarta mea și mă simt dintr-odată liber dar și ciudat mai ales când am realizat că în fapt creierul nostru se comportă ca un vortex prin care se intersectează universuri paralele chiar dacă…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”) Și cum ne-a fost dat întunericul ca răsplată și lumina pe care nu o putem vedea pentru că am ales să ne naștem cu ochii stinși. Mă numesc Al Cremardia și sunt dependent de alcool femei și lene și de curând am fost diagnosticat cu ADHD adică am un deficit de atenție și despre mine se spunea ca și despre Rondul de noapte vai ce ramă frumoasă are am mai aflat că așa m-am născut și abia acum înțeleg bătăile zilnice pe care le luam de la mama și cum mă bătea ca să plâng odată chiar a mușcat din umărul…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”) Cuvânt pentru cetitorul meu      Această carte e un amestec de întâmplări, epistole imaginare sau reale, dorințe și gânduri, întâmplate de-a lungul a doi ani, răstimp în care mi s-au zdruncinat și răsturnat judecățile și valorile la care am ținut, mi le-am însușit și care m-au format ca ființă. Doi ani care se resetează în anii impari pe data de 15 decembrie. În fapt, cartea este o spovedanie, asemănătoare celei ce a fost ultima spovedanie a lui Hristos, mărturisirea de dinaintea morții și a învierii și nici nu am habar ce impact va avea asupra cititorului și nici nu cred…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”)   Conștiința rămâne locul unde gândurile noastre lasă urme în viitor pe care le vom descoperi după ce ne vom naște. Omul care nu doarme niciodată în fapt un om banal un intelectual eșuat undeva într-un sătuc din bărăganul cenușiu și arid se spune că el și-a dorit să nu doarmă asta poate și din frica de a fi așa de puțin timpul pe care îl va trăi o să spuneți că e ciudată această alegere dar el se apropie de vârsta de șaptezeci de ani și e bine mersi eu l-am numit ucigașul de vise de acum ucigaș profesionist ține…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”)   Azi la mine în poartă a venit moartea și nu a zis nimic. În fiecare an se nasc milioane de oameni ca mine și nu înțeleg de unde atâta risipă și care ar putea fi rostul nostru în mecanismul lumii care mereu mă surprinde și mă minunează chiar dacă dincolo de moarte nu este decât frig și nimic iar carnea ne putrezește pe timpul noului născut pe cheltuiala lor cum s-ar zice și asta mă revoltă și nu am reușit niciodată să mă împac cu gândul că existența noastră chiar nu înseamnă nimic oricâte morți am trăit sau am murit…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”) Moartea și păcatul unde obsesia morții este în fapt motorul vieții iar dinamica păcatului ne dă forța și speranța de a exista victorie zic cât de tare pot și în același timp am și murit.   Și în care lumina clipocind în drumul ei spre întuneric se prelinge pe lângă noi apoi pe sub ușă și timpul e lent și leneș în așteptarea asta aproape sinucigașă în a se întâmpla ceva și a mă scoate din casă cel mai greu lucru mi se pare a nu face nimic ca și să suporți plictiseala ca pe un bonus în timp ce liniștea…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”) Încolțeai în întunericul de sub coastele mele și împingeai puternic spre lumină acolo e sufletul meu și mă doare umărul de mor de-atâta opintire. Drumul către tine apoi eu infanteristul cerului călătorul solitar și îndurerat ca trecător prin viață alergând tot timpul pe buza prăpastie și nu prea plăcute mi-au fost prăbușirile și foarte dureroase mi-au fost rănile de aici și teama mea de a nu zbura de a nu mă înălța și așa era prea mare adâncimea hăului căscat sub picioare oricum deși pare neted drumul înapoi către tine este trist și chinuit totuși reușesc să împing înainte pas după…