Petre Ioan Crețu

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Locuiam într-o mansardă din apropierea Oborului, unde tavanul cobora în fiecare an cu câte un deget. Am reclamat la Biroul pentru reclamații, care mi-a trimis un funcționar care după ce s-a uitat peste tot chiar și în debaraua vecinului, a întocmit un proces-verbal în care a consemnat că înălțimea camerei a scăzut din motive personale. L-am întrebat ale cui erau motivele. — Ale dumneavoastră, firește. Tavanul nu este persoană fizică. Am semnat. Și cum a ieșit pe ușă, tavanul a mai coborât un centimetru. Liușka a observat prima. — Nu trebuia să semnezi. — De ce? — Acum nu mai răspund de nimic.…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Petre C se întorcea spre casă pe autostrada pe care o străbătuse de sute de ori și care, în noaptea aceea de noiembrie, nu mai voia să se termine. Întunericul se lăsase peste asfalt cu o blândețe suspectă, ca o mână care îți așază întunericul pe față. Orașul rămăsese în urmă, înecat în smog, cu parcurile lui ofilite și cu acoperișurile abia mijind, iar peste ele pluteau, bezmetici, fluturași de hârtie. La început a crezut că sunt reclame. Unul se lipise pe parbrizul mașinii și Petre a frânat ușor, doar cât să-l poată citi: IMPORTANT! SE CAUTĂ PETRE C, dispărut la ora douăsprezece…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Când am desfăcut sticla, fratele meu a bătut în ușă. De fapt mai întâi am șters gura sticlei cu un șervet, am turnat puțin în pahar și l-am apropiat de nas și abia acum s-au auzit cele trei lovituri, așa cum bătea el pe vremea când locuiam împreună și își pierdea cheia. Din păcate fratele meu s-a înecat cu patruzeci și unu de ani în urmă. Am pus paharul pe masă. În sufragerie era cald, dar pe hol simțeam frigul prin șosete. Uitasem iar geamul de la baie deschis. — Deschide, mă, că mă vede lumea. I-am recunoscut și tusea de după vorbele…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI  În weekendul  trecut, Ministerul Culturii din sat a construit în grabă, în grădina cu pruni, un depozit pentru instrumente muzicale reformate. Construcția nu avea pereți, nici acoperiș, dar avea o ușă masivă de stejar, prevăzută cu trei încuietori și o plăcuță pe care scria: DEPOZIT COMUNAL DE INSTRUMENTE MUZICALE SCOASE DIN UZ. Sub plăcuță, cineva adăugase cu creionul chimic: Accesul persoanelor cu auz este interzis fără aprobarea conducerii și a felcerului din sat. În mod firesc, că tot îmi ocupase grădina, am fost numit administratorul stabilimentului printr-un ordin semnat de ministru și contrasemnat de primar și de un secretar de stat care, după…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Într-o dimineață de duminică, prunul bătrân din grădină mi-a cerut să-i aduc un scaun. — La ce-ți trebuie? l-am întrebat. — Aștept un musafir. — Și unde vrei să-l așez? — Sub mine. I-am adus un scaun de bucătărie, cu spătarul puțin crăpat. Prunul l-a privit cu nemulțumire. — N-ai unul mai bun? — Pentru cine? — Pentru un mort. — Atunci e destul de bun. — Tu nu înțelegi nimic din ospitalitate. Am lăsat scaunul lângă trunchi și m-am dus să-mi beau cafeaua. Când m-am întors, pe scaun stătea un bărbat cu ochelari, îmbrăcat într-un costum cenușiu. Avea o servietă pe genunchi…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Vecinul meu a venit într-o joi, pe la prânz, avea o mână legată la spate. Nu era prima dată când venea, dar până acum avusese mâinile libere ca toți oamenii. L-am întrebat ce pățise. — Nimic, mi-a răspuns. M-am legat singur. — De ce? — Ca să nu mai fac rău. M-am uitat la mâna lui. Mâna îi era legată cu sfoară, iar nodul era aproape cât un pumn, care din când în când se strângea câțiva milimetri, ca apoi să se desfăcă la loc, ca și cum ar fi respirat. — Și cu cealaltă mână? — Cu cealaltă fac bine. A ridicat…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Am început s-o construiesc pe Liușka într-o duminică, înainte de a mă naște și imediat am auzit o voce spunând: — Să nu te grăbești. O femeie făcută în grabă îți va reproșa toată viața pentru defectele care vor apărea în timp. La început am făcut rost de o umbră. O țineam ascunsă în mine și, ori de câte ori aveam ocazia, îi povesteam ce femeie frumoasă va fi și că am s-o iubesc până și în moarte. Umbra mă asculta fără să se miște. Uneori, când eram foarte obosit, ridica o parte din ea și mă acoperea  să-mi fie bine. Abia după…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI De nicăieri, lângă prunul bătrân, a apărut un gutui auriu. — De unde ai apărut? l-am întrebat. Gutuiul a foșnit ceva ce semăna cu un răspuns, dar n-am înțeles nimic. Prunul bătrân a început să râdă. — Ce-a spus? l-am întrebat. — Că te cunoaște. — De unde? — Nu mi-a spus. — Dar de ce vorbește cu tine? — Pentru că vorbește în limba prună. M-am uitat la gutui. — Și tu de ce nu vorbești în limba lui? Prunul bătrân a tăcut o vreme. — N-am avut de la cine s-o învăț. La ora patru, gutuiul a scuipat primul măr de argint.…

Imaginea reprezentative a fost generată cu AI În dimineața în care au plecat prunii, Liușka era sub duș și se gândea că fericirea este pentru cei slabi, în vreme ce oamenii puternici au curajul să sufere. Era o idee pe care o citise undeva și care îi plăcea mai ales atunci când nu avea niciun motiv să fie nefericită. Eu stăteam în bucătărie și încercam să deschid o valiză. Când am reușit, am descoperit înăuntrul ei o altă valiză mai mică. În aceea se afla o a treia și tot așa. Ajunsesem la a șaptea și deja începusem să mă îngrijorez. — Ce faci? m-a întrebat Liușka din baie, ridicând…

În timp ce căutam o pereche de pantofi pe care nu-i mai purtasem de ceva timp, am găsit în debara un cadavru. Era așezat pe un scaun pliant, între aspirator și un teanc de reviste literare, cu mâinile împreunate pe genunchi și cu un aer de om care așteaptă să fie chemat. Nu știu de când era acolo, dar nu mirosea deloc. M-am uitat la el câteva minute, apoi am închis ușa debaralei și m-am dus în bucătărie. — Avem un cadavru în debara, i-am spus lui Liușka. De câteva luni, Liușka croșeta un covor verde, despre care susținea că, odată terminat, va putea înlocui iarba din curte. Folosea două…