Poezie

Exerciţiu de respiraţie

Publicat pe

Exerciţiu de respiraţie ultimele zile de noembrie zile reci vezi cum ne sfâşie amintirile? şi cum frigul ne împresoară subtil cum gerul încremeneşte iarba frunza valuri valuri gura se încleștează dinţii se sfarmă aerul pe care îl ţinem în mâini în piept ca un tăiş viclean zimţat îmi sfârtecă tâmpla deschide-mi deschide-mi te rugam umil apoi treceam alb prin lume cu moartea ţinându-mă de mână nu știu cum s-a făcut dar ai apărut lângă mine mă prinzi de umăr mă priveşti adânc stăruitor respiră îmi zici şi toate vor fi bune respir și nimic nu se schimbă ne cresc şerpi în piept vijelios zornăind a frică şi iarna ne loveşte în frunte peste mâini oricât […]

Poezie

Adagio

Publicat pe

întotdeauna mi-au plăcut umeri tăi triști brațele atârnând a lene obosite de nuntă ori buzele crăpate de atâta dorință pielea ta nădușită mirosea a frumos a femeie încăpeai toată în sufletul meu cum dormeai într-un colț cu capul rezemat de o adiere ești ca o floare, știai? vei înflori divin sub dezmierdările mele și eu ca o boare cu pielea felină te voi cotropi ușor te voi învălui și țintui cu multă candoare și-n cer te voi urca încet cu dor câtă splendoare răbdare doar atât îți mai cer am să te ascund în căușul palmei mele și am să te acopăr cu săruturi cu priviri să nu te pierd și nimeni să te fure […]

Poezie

Metamorfoze

Publicat pe

Metamorfoze cum se desprinde ochiul de pe luciul apei negustorul de săbii cu tâmpla crestată apoi omul de tinichea suflând în trompetă şi tu bându-ţi cafeaua pe furiş sub norul de fum şi-o frunză de laur cineva tot desenează o dungă verde pe hol peste ochi şi noi alunecăm de-a lungul ei murmurând cuvinte ciudate un talmeş-balmeş şi nici nu ştiu cum deodată se face înghesuială în ochiul tău stâng un cui mustind a rugină în noapte o trompetă beată şi un zgomot de paşi în fereastra vecinului se dă Lost Highway şi amintirile din ea se scurg până sub caloriferul de fontă lumina stinsă un ochi hulpav şi o pâlnie din tablă cutată ne […]

Poezie

Polen de lună

Publicat pe

Polen de lună am visat cum câmpia se frânge în două cum roua se prinde de pleoape grea dudul bolnav de frunză timpul îl moare te aud cum respiri în lanul pitit te ascunzi după ruguri în crucea luminii aruncă amintirea de prună îţi zic şi învaţă grâul pe de rost şi fă-te pâine când păşeşc pe mirişti simt puterea din bob iar moartea seceră pruni cum se repetă grâul în mori cucii traduc pentru noi livada bătrână pe sub tălpi se petrece rădăcina plăpână miriştile se sting amurgul ne arde ochiul închis peste mână viziunea ei de ciocârlie să nu crezi că macul creşte în lanuri din ură el doar încântă ochiul şi somnul […]

Poezie

Caravana cu trei cuci

Publicat pe

Caravana cu trei cuci grei ca nişte cruci de piatră trec salcâmii peste câmpie şi se aşează în nordul satului chircit sub soare albit de praf – soldaţi ai Domnului trimişi în câmpie salcâmii în ei dorm îngerii şi cucii! uită-te la sufletele oamenilor de pe aici par a fi lanuri de porumb schilodite de secetă strâmbi de munci de nevoi de soartă se aud trosnind la fiecare schimbare de vreme sau atunci când trec păpădiile peste câmp pe aripi de vânt sau peste mormintele străbunilor umbrite de maci umbrite de gânduri de griji dacă eşti mai atent vezi încolţind seminţele de grâu în priviri de sub unghii la subsuori de sub umbră sub tălpi […]

Poezie

Au înflorit în mine duzii

Publicat pe

Au înflorit în mine duzii au înflorit în mine duzii atât de înalt încât cucii din ei ating cu aripa ochii lunii la marginea satului ţăranii îşi cară în spate câmpia şi o urcă în mori uriaşe ca nişte cetăţi vopsite în roşu la marginea zării în fiecare pâine este zidită umbra unui străbun şi lacrima mamei frământată cu sare şi sânge când se naşte în câmpie un sat pământul se albeşte de trudă nu-i aşa că ţăranii noştri seamănă în câmpie cu nişte pruni cu crengile obosite de rod picură din ei alcooluri tari zici că sunt nişte stânci cum scurmă ei orizontul pâinii la însămânţarea brazdei după răsăritul lunii sau cum mitraliază pământul […]

Poezie

Îmbrățișarea

Publicat pe

Îmbrățișarea „Eu întorc ulcica/ Şi ulcica întoarce vatra/ Şi vatra întoarce soba/ Şi soba întoarce grinzile cu horna/ Şi grinzile întorc podelele Leaţurile şi şindrilele,/ Şindrilele întorc crângurile/ Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon/ Şi pe Sânziene Şi Maica Domnului/ Să întoarcă inimile celor împricinaţi Unul asupra altuia/ Cu cugetele Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (Descântec de dragoste)   îmbrățișați suntem o parte de divinitate o fărâmă din carnea lui Dumnezeu de fiecare dată ne înălțăm pătimași până când se termină aerul și ne sufocăm de cele mai multe ori ne minunăm și ne dezbrăcăm cuminți de aripi le așezăm cu grijă într-o carte după care desenăm în suflet un cerc cu creta colorată […]

Poezie

Aura

Publicat pe

Aura abia de s-au atins mâinile noastre şi-n ochi ţi-au înflorit deodată toţi macii adunaţi de tine pe ascuns într-o viaţă în tine cresc livezi de fluturi rodesc poeme pe înserat pe umeri păsări mute pe sâni buzele mele pe coapse ierburi crude până când îți ţâşneşte printre buze un ţipăt lung durut în dimineţile în care ți-ai ascuns lumina în ochi pe sub piele mai ales cu umbra pătată de lumină un gând năuc şi gleznele îţi sunt ude de rouă hei, cum se rostogolesc pietrele spre câmpie ca o tristeţe ireversibilă ca nişte flori uitate şi lacrimile săpate adânc în tâmplă cine ar fi crezut că sunt mai degrabă o ruină un freamăt […]

Poezie

Poetul şi floarea

Publicat pe

Poetul şi floarea de un timp poetul locuieşte în turla bisericii se spune că pe acolo trece curcubeul iar Dumnezeu intră dis-de-dimineaţă să-l mângâie pe creştet pe suflet până în străfundul cerului în sat lumea vorbeşte că în turla bisericii stă un nebun care-şi rupe o fărâmă din suflet să hrănească păsările cerului şi de-aia nu mai bate clopotul a moarte nici nu şi-au dat seama că în sat ca un făcut nu mai moare nimeni pe nimeni nu-l mai înjunghie la lingurică şi grâul este mai mare viţeii cresc ca-n poveste iar în livada mare are rod şi dudul uscat – ăsta aduce ghinion ghinion zice unul tulbură legea firi să-l gonim cu pietre […]

Poezie

Seceta a ucis toată câmpia din mine

Publicat pe

Seceta a ucis toată câmpia din mine e atâta căldură furioasă lăţită peste tot soarele s-a prelins peste bolta subţire umbra mi s-a lipit de asfaltul topit ies aburi în zare ca nişte duhuri rele păgâne oraşul a înnebunit și curge fierbinte în câmpie peste ştiuleţii cărbune şi macii împietriţi ţăranii jertfesc puiul de găină în lanul ars de porumb hei, paparudă rudă ia ieşi de ne udă arşiţa din noi s-au răsculat toţi caii morţi din fântâni cu aripile coaste cu mirosul greu de hoit ca nicicând străbat zarea de-a lungul şi în lat peste dropii fripte la proţap peste scrumul ca roua ceva mai spre seară ne cărăm spitalele şi morţii în spate […]