Poezie

Clopot de lumină

Publicat pe

Clopot de lumină să nu mă pierd în vămi mi-ai legat de gât un clopot de bronz unul de lumină şi altul de fier şi toate aveau limbile din piatră din carnea lor muşcată îmi curgea luna peste piept mustind de întuneric doar eu ce mai scânteiam electric de dragul tău mie îmi plăcea cel mai mult cel de lumină îl țineam în brațe îl mângâiam suav în timp ce ascultam frunzele cum cad azi am repetat de zor moartea în balcon ne ţineam de mâini şi oftam apoi am privit marea cum urca la cer sau cum înflorea veşnicia în pomii stingheri – cum mai plesneau pietrele în larg printre corăbii de lemn şi […]

Poezie

Neînchipuite

Publicat pe

Neînchipuite mă uimeşti îţi zic şi-mi cade întuneric greu peste ochi peste mână peste buze peste ziua de ieri îmi este greu să mă deschid mă prind de un gând şi trag de mâner până când se face iar noapte sau până când se face iar dimineaţă în neliniştea mea tu laşi uşa de la intrare deschisă să intre aerul rece intră și poştaşul poate reușesc să-ți scriu un vers pe pleoape prins într-o inefabilă uimire cu mâna pe clanţă – ce viață din cuvintele care-mi plesnesc printre dinţi cu atâta candoare vor răsări sub tălpile tale nişte păsări albe şi mari cusute de mână pe preşul de gumă, dansezi? se pare că sunt cel […]

Poezie

Lupii câmpiei

Publicat pe

Lupii câmpiei din întuneric toţi lupii câmpiei vin în haită să mă salveze din ceaţă să mă arunce la cer şi urletul lor cumplit zguduie soarta un clănţănit de oase ce trosnet ce bocet cât chin şi atâta singurătate se tot prelinge în noi în umeri sub unghii în ochi crinul de aur înfășurat în plumb mi l-ai înfipt în tâmplă apoi l-ai răsucit adânc mă cheamă mă strigă sau fugi câte năluci s-au risipit în fugă în vechiul labirint câtă moarte creşte în noi ce risipă câmpia îşi urcă grâul în morile de fier şi miriştile ei zici că sunt nişte răni cu șenile pestrițe mustind mai degrabă a sânge decât a cer nici […]

Poezie

Ninsori de vară

Publicat pe

Ninsori de vară uite cum viscoleşte în noi parşiv şi cum ne troienesc amintirile de-a valma peste timp ne chircim zgribuliţi în starea lanului de grâu şi ţipă bobul în spic în tâmpla mea despicată de frig ca un prunc nenăscut cu pleoapele ude cu părul ninsori plete nebune toate iubitele mele s-au adunat sub prun repetă scrâşnind moartea apoi învierea din morţi și toate astea pentru spectacolul desuet apocaliptic despre care se vorbește în cârciumi că va veni parcă și văd cum pe sub duzii pitici peste mirişti arzând zboară un cuc ninge subtil peste noi nostalgii și vara ne frige de zor sub tălpi   Share

Poezie

Salonul de trecere

Publicat pe

Salonul de trecere ce sărbători avem aici în salonul unu etajul trei parcă era o maşinărie de vânturat de ales morţii dintre vii aici până şi asistentele sunt bolnave atât de bolnave încât noi cei care ne mai ţinem încă pe picioare stăm la căpătâiul lor şi le punem compresii şi ghiaţă pe tâmplă sau pe pieptul turtit cu sânii de gumă și unde moartea scobeşte în carne după sânge şi de unde nimeni nu a vestit măcar o fărâmă de zi din când în când la ferestre ni se arată paraşutistul divin îmbrăcat în flăcări, creştin şi autist şi nu ştiu de ce numai noi vedeam semnele lăsate pe cer nici nu ştiam la […]

Poezie

Ultimul poem de dragoste scris în spital

Publicat pe

Ultimul poem de dragoste scris în spital şi-a băut timpul secundă cu secundă în cârciumi murdare cu zgomot şi fum până nu i-a rămas nimic şi-a cheltuit până şi unghiile şi harul dar mai ales femeile una câte una l-au găsit într-o dimineaţă lipit de o bancă în parc hainele îi erau ude rupte în fâşii din el rămăsese doar piele şi doar păr şi un miros greu de urină și alcool de medicamente şi spermă de om sărac murdar l-au internat în spitalul municipal cu noi în salon mai întâi l-au spălat cu furtunul apoi l-au aruncat în faţa uşii să ne ştergem pe el de câte ori vin să ne facă injecţii asistentele […]

Poezie

Anatomie 2

Publicat pe

Anatomie 2 mi se pare lung tot mai lung drumul construit cu migală de la o coastă la cealaltă coastă și tot așa până la umăr apoi până-n călcâie – sunt coaste peste tot în trupul ăsta belit de timp și întors pe dos cu părere de rău de niște probleme existenţialiste la care Dumnezeu lucră să le rezolve ori de câte ori îl încearcă la schimbarea vremii reumatismul junghiul perfid din oasele-i bătrâne între timp fără să realizez am devenit eroul tuturor întâmplărilor de-a lungul acestei şosele de coastă cu târfe multicolore sădite pe margine în scroburi săpate din timpuri străbune la umbra lor cresc poveşti aberante şi când vor crește cât luna de […]

Poezie

Duminică. Omul şi orbul

Publicat pe

Duminică. Omul şi orbul cel hrănit cu jar cu carne de cal curăţit prin dar într-această zi, zi de ziua a şaptea zi cu blestem fără odihnă din cerul deschis cu har născut renăscut cu focul în ochi la priveghi rodnic joc, roşu foc el se arată şi iată cum de îndată fiara ia chipul de om de omul neom în lumina din nelumină de noroc, de nenoroc şi nu mi se închină li nici nu-mi poartă vină deodată îmi cresc solzi pe piele pe os solzi roşii rotunzi de balaur ghirlande şi chip de nimic din nenimic şarpe veninos osânditorul nu mi se mai închină glasul meu şoptit a rugă spaimă a stârnit şi […]

Poezie

Sâmbătă. Vidra şi Lupul

Publicat pe

Sâmbătă. Vidra şi Lupul „Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” din neguri cumplite vin neamurile calcă până la sânge dincolo de vintre cetatea cea mare cetatea sfântă se aud trosnind oasele străzilor sub bocancii grei de fier şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins în tâmplă bate cornul fiarei şi peste toate plouă cu sânge încins cu pietre şi blesteme am văzut cum din mare deodată s-a ridicat fiara cu zece coarne în care erau înfipte zece capete de împăraţi pe fruntea lor sta scris cu foc nume de hulă din cer s-a arătat o femeie gata să nască avea […]

Poezie

Vineri. Balaurul

Publicat pe

Vineri. Balaurul s-a deschis tot răul de sub cer spirit solitar îmbătat de sânge născut din fântâni cotropitor al cărnii prin timp călător din viaţă spre moarte tu cel aruncat din lumină te invoc pe tine în câmpia mea să vii trupul meu gazdă să-ţi fie sufletul meu cruce stâlp de foc înalt până la cer tu, cel văzut cel nevăzut ispititorule ţie începător al tuturor răutăţilor ţie urzitorul vicleniei îţi poruncesc să vii şi s-a auzit din ceruri un glas către cei şapte îngeri demonici “Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!” îngerul dintâi a vărsat pe tot pământul de sus bube cu chipul de fiară pe trup ni […]