Lună: iulie 2019

câtă uimire este în aburul ce se ridică din câmpie
în dimineţile cu rouă eu cel venit din munte în bejenie
în genunchi bolborosind rugăciuni de taină

şi ploi şi fum prin vene se înalţă ca un glob de lumină
lanuri întregi de maci urcă în morile din vis
în morile cu lanţ, în morile de vânt se macină iluzii
– visul unu: am semănat în neştire hectare întregi de maci să ne înflorim

câtă lumină se tot îngroapă la rădăcina firului de grâu
şi cum urcă ea în spic până se face pâine
bobul de aur … (Citește mai departe)

au înflorit în mine duzii atât de înalt încât
cucii din ei ating cu ciocul ochii lunii

la marginea satului ţăranii îşi cară în spate câmpia
şi o urcă în mori uriaşe ca nişte cetăţi
vopsite în roşu la margine de zare
în fiecare pâine este zidită umbra unui bun
şi lacrima mamei frământată cu sare şi cu sânge

– când se naşte în câmpie un sat pământul se albeşte de trudă

nu-i aşa că ţăranii noştri seamănă în câmpie cu nişte pruni
cu crengile obosite de rod
picură din ei alcooluri tari par nişte stânci
cum … (Citește mai departe)

cum mureau gutuile la fereastra mea
din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară
şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună
căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea
venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare
şi te împrumuţi la nesfârşit stării de floare
iar dorul tău nu doare doar te moare /câmpie din inima mea

împleteam broboanele de lumină în fulgerări divine
pe sub duzii pitici pe sub prunii arşi în apus de soare
aruncam cu îngeri după cuci să plouă în livadă
ţigancă rudă … (Citește mai departe)