• Câmpia în genunchi,  Poezie

    Câmpia făgăduită, vise

    câtă uimire este în aburul ce se ridică din câmpie în dimineţile cu rouă eu cel venit din munte în bejenie în genunchi bolborosind rugăciuni de taină şi ploi şi fum prin vene se înalţă ca un glob de lumină lanuri întregi de maci urcă în morile din vis în morile cu lanţ, în morile de vânt se macină iluzii – visul unu: am semănat în neştire hectare întregi de maci să ne înflorim câtă lumină se tot îngroapă la rădăcina firului de grâu şi cum urcă ea în spic până se face pâine bobul de aur rotund ce şoaptă aburindă hrană pentru îngeri şi duhul din lumină se răsturnau…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Cum zbura pe stradă un rinocer

    înainte de roată a fost câine a trăit s-a gudurat a lătrat și a mușcat ca un adevărat patruped a mers cu coada în vânt fudul cum nu a mai fost nimeni până într-o zi când a vrut să muște o roată de la o super mașină pe deasupra străzii zbura nu știu de unde un rinocer avea o eșarfă albă și pantofi sport iar vântul se lovea monoton de bătrânele porți s-a trezit dis-de-dimineață tristă și mahmură roată la o roabă plină de zgură puțin cam descentrată murdară de moloz și nu știu de ce avea o poftă nebună să muște de cur dobermanul vecinei aglaia îmbrăcată obscur cu…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Au înflorit în mine duzii…

    au înflorit în mine duzii atât de înalt încât cucii din ei ating cu ciocul ochii lunii la marginea satului ţăranii îşi cară în spate câmpia şi o urcă în mori uriaşe ca nişte cetăţi când se naşte în câmpie un sat pământul se albeşte de trudă nu-i aşa că ţăranii noştri seamănă cu nişte pruni cu crengile obosite de rod picură din ei alcooluri tari par nişte stânci și cum scurmă ei orizontul pâinii la însămânţarea brazdei după răsăritul lunii sau cum mitraliază pământul scurmat cu boabe de grâu ca o ploaie de plumb din pieptul lor vor răsării lanuri înconjurate de ziduri groase de maci în copilărie îmi…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Câmpia din inima mea

    cum mureau gutuile la fereastra mea din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare şi te împrumuţi la nesfârşit stării de floare iar dorul tău nu doare doar te moare /câmpie din inima mea împleteam broboanele de lumină în fulgerări divine pe sub duzii pitici pe sub prunii arşi în apus de soare aruncam cu îngeri după cuci să plouă în livadă ţigancă rudă /ieşi de ne rugă /roua ne udă /câmpia din noi cum alergam pe…

  • Proză

    Femeia din vis

    te visam deși nu mai știu dacă ești femeia din visul meu sau erai visul din femeia mea sau doar o biată iluzie pierdută pe holurile spitalului municipal uruiau roțile dințate din ceasul de aramă cu cuc un zgomot de trecerea timpului la nesfârșit doar cucul era viu și năuc eu mă întorceam mereu la visul cu femeia lățită pe retină ceasul măcina cinic sărutul ce abia stă să vină mă arunc în tine femeie să mor să mă nasc să mă păzesc de frica din mine să mă înalț și tu picurai peste mine lumină din degetele tale subțiri cu gândul la tine de prea multe ori mă fâstâcesc…

  • Proză

    Povestea Anei

    Într-o noapte Ana s-a desprins din zidul mănăstirii şi a început să urce muntele Făgăraşului spre Fereastra Zmeilor. Se spunea că acolo este un fel de poartă, unii spun că este o fereastră, de aceea îi spun locului Fereastra Zmeilor. Se mai spune că această poartă poate fi deschisă numai cu Floarea – Reginei, dar nu orice floare, doar floarea care scânteiază în noaptea de Sânziene fix la miezul nopţii şi că este păzită de o ursoaică bătrână, mai bătrână decât muntele, oarbă, surdă şi sură. Dacă reuşeşti să deschizi poarta vei da peste un altar din cobalt, în fapt un disc, mare cât să-ţi sprijini genunchi de el, unde…

  • Blog,  Poezie

    Poeme apărute în revista Viața românească

          Mulțumesc pe această cale redacției revistei Viața Românească, pentru bunăvoința da a-mi publica două poeme.Îi mulțumesc în special domnului Nicolae Prelipceanu, redactorul șef al acestei prestigioase revistă care m-a încurajat și publicat.       Poemele le puteți citi aici!

  • no man's land,  Poezie

    Străinul

    pe când eram copil într-o noapte un străin ne-a bătut în poartă era toamnă abia împlinisem patru ani ai mei i-au dat să mănânce ceva pâine cu brânză și o ceapă apoi l-au culcat cu mine în pat în camera mea mică și cu tavanul foarte jos nu aveam lampă era o candelă e aprinsă mereu privită de afară ți se părea că fereastra era în flăcări și umbre lungi dănțuiau de zor și bântuiau dudul din fața casei lângă fântână la geam parcă a spaimă câinele a început să urle sfâșietor la lună cum nu a mai urlat vreodată toată noaptea nu am dormit îi priveam somnul străinului cum…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Împăratul ceții

    e atât de minunat să desenăm cu creta pe pereții spitalului chipuri de îngeri și ele zidurile să se destrame să cadă brusc din înalt rostogolindu-se în mare apoi toți bolnavii să ne încolonăm pe faleză cu asistenta șefă în frunte și să ne pierdem unul câte unul în umbre în fiecare noapte ne întoarcem toți în locul unde a fost cândva spitalul ne ținem de mână și așteptăm să ni se dea tramadolul și un pahar cu apă

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Gând pervers cu o maseuză și un bărbat blond

    tristeţea zilei apoi nimicul din noi eu stând pe balcon ca în fiecare dimineaţă cu soarele în ochi iar în salonul unu maseuza îşi plimbă mâinile uşor pe gambele pe tălpile bărbatului blond paralizat pe viață de la mijloc în jos maseuza e planturoasă are coapsele lungi prin halatul alb străveziu se ghicesc sânii obraznici cu sfârcuri rozalii iar mâinile îi urcă şerpuind tot mai sus și mai sus mi-e sete şi gem tremur uşor mă tulbur transpir tălpile bărbatului blond asudă brusc și abundent orgasm săvârşit mister gâfâi și mă sprijin uşor de stâlpul ferestrei de la etajul trei

Scroll Up Scroll Up