Să facem viața un PIC mai frumoasă!
câtă uimire este în aburul ce se ridică din câmpie
în dimineţile cu rouă eu cel venit din munte în bejenie
în genunchi bolborosind rugăciuni de taină
şi ploi şi fum prin vene se înalţă ca un glob de lumină
lanuri întregi de maci urcă în morile din vis
în morile cu lanţ, în morile de vânt se macină iluzii
– visul unu: am semănat … (Citește mai departe)
înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
și a mușcat ca un adevărat patruped
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muște
o roată de la o super mașină
pe deasupra străzii zbura
nu știu de unde un rinocer
avea o eșarfă albă și pantofi sport
iar … (Citește mai departe)
au înflorit în mine duzii atât de înalt încât
cucii din ei ating cu ciocul ochii lunii
la marginea satului ţăranii îşi cară în spate câmpia
şi o urcă în mori uriaşe ca nişte cetăţi
vopsite în roşu la margine de zare
în fiecare pâine este zidită umbra unui bun
şi lacrima mamei frământată cu sare şi cu sânge
– când se naşte în câmpie … (Citește mai departe)
cum mureau gutuile la fereastra mea
din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară
şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună
căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea
venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare
şi te împrumuţi la nesfârşit stării de floare
iar dorul tău nu doare doar te moare /câmpie din … (Citește mai departe)
te visam deși nu mai știu dacă ești femeia din visul meu sau erai visul din femeia mea sau doar o biată iluzie pierdută pe holurile spitalului municipal
uruiau roțile dințate din ceasul de aramă cu cuc un zgomot de trecerea timpului la nesfârșit doar cucul era viu și năuc eu mă întorceam mereu la visul cu femeia lățită pe retină ceasul măcina cinic sărutul … (Citește mai departe)
Într-o noapte Ana s-a desprins din zidul mănăstirii şi a început să urce muntele Făgăraşului spre Fereastra Zmeilor. Se spunea că acolo este un fel de poartă, unii spun că este o fereastră, de aceea îi spun locului Fereastra Zmeilor. Se mai spune că această poartă poate fi deschisă numai cu Floarea – Reginei, dar nu orice floare, doar floarea care scânteiază în noaptea de … (Citește mai departe)
Mulțumesc pe această cale redacției revistei Viața Românească, pentru bunăvoința da a-mi publica două poeme.Îi mulțumesc în special domnului Nicolae Prelipceanu, redactorul șef al acestei prestigioase revistă care m-a încurajat și publicat.
Poemele le puteți citi aici!… (Citește mai departe)
și unde singurătatea, nu-i așa
atârnă de picioare grea
încărcată de rod
și unde nebunii cu ochii sticloși
o rod pe dinăuntru
ca un cancer urât și bubos
și unde noi
biete nălucituri mecanice
mărșăluim cu groază între pereți
doar gândul mai luminează
ca un far
între tristețea fără har și năpastă
ți-am tradus toți copacii de pe ulița noastră
și niște amintiri aruncate pe … (Citește mai departe)
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram un copil nevinovat
și era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și o ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă e aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era … (Citește mai departe)
e atât de minunat
să desenăm cu creta
pe pereții spitalului
chipuri de îngeri
și ele zidurile să se destrame
să cadă brusc
din înalt
rostogolindu-se în mare
apoi toți bolnavii
să ne încolonăm pe faleză
cu asistenta șefă în frunte
și să ne pierdem
unul câte unul
în umbre
în fiecare noapte
ne întoarcem toți
în locul unde a fost
cândva spitalul
ne ținem … (Citește mai departe)
Comentarii recente