Poemul de miercuri

într-o după-amiază de vară
Dumnezeu ne-a chemat la el
ne-a dat câte un poem
să-l scriem pe suflet cu sânge
și un crin
după care puteam să facem ce vrem
uitaţi sau ascunşi
între două femei
şi o sticlă cu vodcă

cel mai greu
se dăltuiau versurile clasice
ele se încăpăţânau mai tot timpul
la nemurire
literă cu literă
şi noi ne pierdeam răbdarea

tot căutam rime sublime
în vinul prost
mai rătăceam şi printre alte poeme
în cârciumi sticloase cu ciclopi
jumătate himere jumătate şchiopi

fratele meu geamăn
s-a sinucis cu o frunză în somn
i … (Citește mai departe)

Poemul de marți

prin geamul murdar
deodată văd o lumină ciudată
ceva între verde şi mov,
soarele biciuia marea
c-o mie de cnuturi
parcă ploua

de undeva,
nu departe de mal,
delfinul meu
îmi făcea semn cu aripioarele,
eram la etajul al treilea al spitalului
într-un scaun cu rotile
care nu era al meu
dar era comod
şi priveam marea
beam o cafea
şi trăgeam cu nesaţ din ţigară,
în mine se-auzea și muzică
Deep Purple parcă Fools
îmi era bine

ţineam ochii închişi
şi sorele mi se lipise de tâmplă
tâmpla sprijinită de geam
geamul cu o mie de … (Citește mai departe)

Un alt poem de luni

cumva acolo sus
se-ntâmplă ceva fabulos
momentul acela de linişte
de dinaintea creaţiei poate

– în mine încolţesc sacre icoane
le ud cu lacrimi
le hrănesc cu suferinţă
și puţin rom
din când în când și vodcă
până cresc mari
apoi
când le vine sorocul
vin iconarii să le cumpere
iar eu le lipesc timbre ştampilate
pe frunte




(Citește mai departe)

Poemul de luni

cineva îmi spunea că păpădiile au prostul
obicei de a încărunţi din plictiseală
– ridică-te Lazăre tu eşti Dumnezeu şi biserică
ia-ţi patul şi te du şi s-a dus
nici el nu ştie unde
s-a trezit deodată aşa în pustiu
c-un pat în spinare
şi cu o mare durere în suflet
de abia se obişnuise cu moartea
mai schimba şi el o vorbă
cu Dumnezeu
sau cu alte persoane
interesate de nimicuri

în lumea mea mofluz
fac vaporaşe din hârtie
cu două etaje
şi ele plutesc aşa boţite
şi nepăsătoare
prin sângele meu îngroşat
până când îmbibate … (Citește mai departe)

Secvență

cum stăm noi aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier la perete la etajul trei salonul unu
salonul spânzuraţilor
salteaua-i subţire
şi noi ne facem tot una cu fierul

năluci mov sprijinind o ţeavă de calorifer
fac filozofie la o ţigară pe balcon
câţiva bolnavi recită versuri de Nichita
strânşi într-un colţ
iar marea-i zbârlită şi afară a nins
frunze de aramă strivite

– pescăruși de argint străpung zarea pufoasă
mă ascund după pietre şi tac

cei de la salonul trei
se preling pe lângă perete
pe hol în şir indian
cei de la doi desenează … (Citește mai departe)