parcă a fost un dat să rătăcesc fără rost ca și cum aș fi purtat de subsuori dintr-un destin în alt destin dintr-o stare în altă stare dar mai ales din eșec în alt eșec niciodată ajuns până la capăt niciodată împlinit mereu nefericit dar de fiecare dată plin de speranță într-un nou început care se va dovedi și el o altă încercare dureroasă de un timp, în fiecare an sunt prins în pântecul iernii ca într-un cocon – e purgatoriul meu îmi voi lua inima în dinți și voi bate la ușa secretă ascunsă în carnea și în sufletul meu la naștere de mama și voi zbura zbura prin…

poate îmi scrii și mie un poem, îți zic ceva ca o sămânță pe care să o sădești în mine pios și din care să răsară ziua de joi altfel riscăm să rămână din noi doar cenușă mai degrabă îți cânt la pian îmi zici și tu să bați darabana pe o tinichea până când i se va umfla o gâlmă haioasă în gât apoi să îți aprinzi o țigară și să tragi cu nesaț fum după fum sufletul tău este o casă fără ferestre în care cineva mă silește să dorm și unde nu vine nimeni să-mi bată în perete așa că îl întorc cu grijă ori de câte…