Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal

vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam

despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat
în bucăți mari de lumină
și s-a înnoptat

despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către … (Citește mai departe)

Poetul poemelor din săptămâna uitată

„Cum facem uneori schimb de purtători ai poeziei, eu i-am prezentat diriguitorului revistei „Helis” câțiva autori, după părerea mea, demni de luat în seamă, altfel s-ar scufunda printre cutele anonimatului înainte să le aflăm puterile creative; la rândul său m-a tras de mânecă, dacă i s-a ivit prilejul, ceea ce s-a întâmplat o dată în plus în numărul din ianuarie 2014 al revistei, unde a apărut numele unui poet necunoscut deasupra a șase poeme pur și simplu surprinzătoare.
Aveam să aflu după câteva zile că poetul îmi era cunoscut cel puțin fizic, am dialogat de mai multe … (Citește mai departe)

Gândacul Vasile

Anul trecut, în salonul unu de la etajul trei al spitalului municipal, dintre miile de gândacii care foşgăiau pe pereţi, unul dintre ei atrăgea atenţia, era mai leneş, mai încet.. Stătea sprijinit în antene şi visa, uneori recitam amândoi poeme de amor, alteori se agăța de un strop de var și rămânea suspendat ceasuri întregi. Era un gândac molcom, gândac moldovenesc, rânjind după antene. L-am prins şi aşa a devenit gândacul meu, gândacul Vasile, fără să știu că în curând va deveni cel mai popular dintre toţi gândacii din lume.

Mi-a prins bine că m-am împrietenit cu … (Citește mai departe)

Brânza lui Becali pute din ce în ce mai rău

Mi se pare normal dacă ai antrenor principal la echipă secundul secundului.

Sunt stelist de 56 de ani, o viață de om, totuși încep să mă bucur că antrenorii refuză să mai fie slugile lui Becali. Antrenorii adevărați. Acel bine făcut Stelei, cu care se tot bate Becali în piept, se transformă în cel mai cumplit coșmar pentru iubitorii echipei Steaua, dar și pentru toți iubitorii de sport din țara asta.

Când specimene ca Becali ajung cumva în capul trebii, e jale. Îmi doresc ca Steaua să retrogradeze și flăcăul ăsta, Becali, îmbătrânit urât, să lase echipa. … (Citește mai departe)

Culoarea nu se învață, nu se antrenează, te naști cu ea sau nu

Azi 17 august ora 11, la Muzeul Municipal Călărași, a avut loc vernisajul expoziției de pictură „Explozie de culoare”, cu tablouri semnate de doamna Camelia Zrain.

Mi-au atras atenția și mi-au plăcut foarte mult tablourile pictate în manieră cubistă, foarte calde și luminoase și a căror culoare mi-au ostoit sufletul.

 

Foarte interesante mi s-au părut a fii și cele câteva colaje (material textil, foiță de aur, folie de aluminiu, hârtie și vopsea)

Tablourile doamnei Camelia Zrain mi-a amintit de Victor Brauner, poate cel mai expresiv reprezentat al avangardismului românesc, aceeași răzvrătire împotriva academismului, amândoi au aceeași … (Citește mai departe)

Glissando

cu cât mă uit mai atent la mine
cu atât mă cutremur mai mult

sunt doar o versiune nereușită
nu ceea ce mi-am doream să fiu
e ca și cum m-aș recompune
în cântecul păsării
și cu fiecare răsărit de soare
sunt mai trist
și parcă niciodată nu am iubit
atât de durut
tot fâlfâind în mijlocul focului
în floarea de crin

mereu mi-am dorit să fiu altul
așa cum spune Mușina
și eu am plătit înainte de a mă naște
pentru o altă destinație
și nu am reușit
acum am plătit înainte de moartei
pentru eternitate … (Citește mai departe)