Lună: septembrie 2019

În parcul cu platani

mi-a povestit într-o seară un înger
beam împreună o sticlă de vodcă
în timp ce scriam amândoi versuri ciudate
despre morți și fantome în parcul cu platani
cum că sunt singurul vinovat
pentru viața mea de rahat
că de bună voie m-am legat în lanțurile grele
ce mă țintuiesc în pat
până și boala năprasnică de care sufăr
eu mi-am plăsmuit-o
după ce am fumat o floare de nufăr
și că mâinile mele au ridicat zidurile închisorii
în care sunt întemnițat
și să nu mă mai plâng atâta
mai bine aș sparge cercul de care sunt înconjurat… (Citește mai departe)

Ultimul asalt al omizilor păroase

de undeva din cosmos către lumina dumnezeiască
care de altfel e un mecanism neînțeles și abstract
de mii de ani cărat de omenire în spate

în calea lor am construit baricade
am umplut universul cu insecticid și țepi
am otrăvit fântânile râurile mările pădurile viile Calea Lactee
am îmbrăcat bolta cerului
cu plase din oțel prin care treceau mii de volți
nici nu mai știu ce au mai inventat generalii și savanții
știu doar că se țineau de gât și beau țuică proastă
se îmbătau și trăgeau cu rachete în aripi de broască
și râdeam și plângeam … (Citește mai departe)

Un altfel de spații – glissando

oamenii din ecrane vorbind despre alte ecrane
despre alte oglinzi
și vorbele lor rostogolindu-se fără rost
ori curgând până când încăperile lor se vor umple
cu întuneric cu haos cu șerpi
și se vor umfla ca niște buboaie
iar puroiul va țâșni din ele până în cele mai adânci
gropi mariane găuri negre conștiințe bolnave
până în cele mai înfierbântate minți
până în cele mai înspăimântătoare suflete
până în cei mai urâți oameni de pe pământ
ce petreceri cât sânge pierdut inocențe jucate la zaruri
câtă mizerie scrum și gunoaie

deja mi s-a făcut dor de tine… (Citește mai departe)

Scroll to Top