Să facem viața un PIC mai frumoasă!
de un timp poetul locuieşte în turla bisericii din sat
se mai spunea că pe acolo trece curcubeul
iar Dumnezeu intra în fiecare dimineaţă
să-l mângâie pe creştet pe frunte
până în străfundul cerului din ochi şi din suflet
în sat lumea vorbea
că în turla bisericii stă un nebun
care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet
să hrănească păsări şi îngeri
şi că … (Citește mai departe)
Desenul este un colaj unde am folosit Țăranca lui Van Gogh – Pics
Ţâşneşte câmpia din mine cu trudă
printre degete spre zariştea nebună
credeam că plouă în noi cu firimituri de pâine
că în ochi ne răsare grâul fierbinte
câinii îşi muşcau coada bezmetici
pe mirişti şi pişca luna de pulpe
ştiu bine că se va ridica din ţărână
copilul minune ascuns într-un spic.… (Citește mai departe)
e atâta căldură furioasă lichidă peste tot
soarele se prelinge pe lângă bolta subţire
în orașele lumii umbrele orbilor se lipesc de asfaltul topit
ies aburi în zare ca nişte duhuri rele
oraşul a înnebunit curge ca o lavă fierbinte în câmpie
peste brazde, peste ştiuleţii arzând şi macii împietriţi
ţăranii jertfesc soarta în lanul ars de porumb
iese paparuda în miez de taină să … (Citește mai departe)
străzile s-au umplut de ploaie
de fețele noastre fără chip
de frunze de cenușiu de toamnă
cerul s-a acoperit de asistentele
din spitalul municipal
care zboară zboară pe biciclete cântând
lăsați-ne să fim lăsați-ne să fim
pe melodia let it be a lui beatles
nici nu ştiai
că mașinăria complicată a ochiului
e menită să ne orbească în final
și e la fel de monstruoasă… (Citește mai departe)
Dumnezeu m-a născut
într-o dimineață de duminică
era o zi caldă
de toamnă abia începută
s-a aplecat la urechea mea
și mi-a șoptit să te caut
și să te iubesc cu grijă
pe nerăsuflate
cum nimeni nu a mai avut parte
pe tine femeia cu o mie de brațe
îți spun că îmi pare rău
și sângele dă să țâșnească din carne
mi se umflă … (Citește mai departe)
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiată în apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o … (Citește mai departe)
Comentarii recente