– alt experiment la fel de nereușit – de fiecare dată când deschideai fereastra trecea prin sufragerie nepăsător tramvaiul doișpe zdrăngănind din tablele ruginite cu geamurile sparte murdare boțite (în tinerețe tramvaiul a fost tanc mândru cu șenile și creste) și de fiecare dată lustra începea să tremure lustra aia cumpărată de ai tăi din magazinul sătesc cumpărată la pachet cu o lampă cu fitil cu oglindă și toartă când închizi fereastra se face liniște la loc și avem impresia că am murit fără veste mai toată ziua stăm în bucătărie bem cafea și fumăm țigări proaste sorry am uitat că nu mai fumez nu sunt eu cel care trage…

aș putea să-mi imaginez o fortăreață înconjurată de un șanț plin de flegme și unde multe nunți se vor întâmpla fiecare cu întunericul lor nuntașii se vor ascunde în mine și le voi simți durerea și focul din carne din oase din sânge într-un târziu vor flutura și se vor preface în îngeri îmi închipuiam că va veni timpul când voi putea schimba în profit întunericul pe lumină și că voi străluci de unul singur în isteria ce mă va cuprinde și unde îmi voi tăia venele apoi cu sângele gâlgâind din braț voi râde în hohote voi plânge câtă suferință poate duce Pic cu el se minunau vecinii știu…