• No man's land,  Poezie

    Prelungirea drumului de nicăieri

    drumul nostru pe care îl ținem strâns sub tălpile bătătorite de vânt tu înfiptă la un capăt al lui eu la celălalt. și ne tot aşteptăm cu speranța și timpul agățat de călcâie fâl fâl aripa nopții pasăre mare și rea ne-am cunoscut exact dinaintea morții de abia am avut timp să ne mântuim după care ne-am aruncat cuminți în vâltoarea ceții cât de nedrept mi se pare să pleci din lume atunci când mai ai atât de multe întâmplări de trăit fâl fâl aripa nopții pasăre mare și rea

  • No man's land,  Poezie

    Femeia colosală

    numai tu puteai avea acele gesturi de femeie zămislită din sânge din foc și din carne mustind a taină în brațele crucii cel mai mult te iubeam atunci când îți aruncai șuvița blondă peste umăr sau când sânii îți zvâcneau și-ți săltau odată cu pașii apoi mușcata din fereastră pe care o mângâiai ori de câte ori treceai din capod în pielea albastră noi bărbații discutam despre geniul nemuririi ce se simțea din mișcările tale despre pleoapele ochilor tăi căprui și pustii sau despre spațiul locuit de coapsele tale o adevărată revoluție a dorințelor noastre de masculi flămânzi beam bere și oftam fiecare în parte apoi adormeam cu fruntea lipită…

Scroll Up Scroll Up