• no man's land,  Poezie,  Ucigașii de vise

    Adagio

    întotdeauna mi-au plăcut umeri tăi triști brațele atârnând a lene obosite de nuntă buzele crăpate de dorință pielea nădușită cum mirosea mereu a frumos a femeie încăpeai toată în sufletul meu așa cum dormeai într-un colț cu capul rezemat de liniștea din mine ești dragostea mea de sfârșit, știai? vei înflori divin sub mângâierile mele sânul tău stâng copilul meu ţi-l voi înlănţui cu săruturi și sare și-n cartea cu poeme am să-l așez la presat ca pe o floare am să te ascund în căușul palmei mele ca într-un fruct și am să te acopăr cu uimire şi-un sărut să nu te pierd și nimeni să te fure să…

Scroll Up Scroll Up