octombrie 2020

Monthly Archives

  • Adagio

    1 Comment

    întotdeauna mi-au plăcut umeri tăi triști
    brațele atârnând a lene obosite de nuntă
    buzele crăpate de dorință
    pielea nădușită cum mirosea mereu a frumos a femeie
    încăpeai toată în sufletul meu
    așa cum dormeai într-un colț
    cu capul rezemat de liniștea din mine

    ești dragostea mea de sfârșit, știai?
    vei înflori divin sub mângâierile mele
    sânul tău stâng copilul meu
    ţi-l voi înlănţui cu buze (Citește mai departe)