Adagio
întotdeauna mi-au plăcut umeri tăi triști
brațele atârnând a lene obosite de nuntă
buzele crăpate de dorință
pielea nădușită cum mirosea mereu a frumos
a femeie
încăpeai toată în sufletul meu
așa cum dormeai într-un colț
cu capul rezemat de liniștea din mine
ești dragostea mea de sfârșit, știai?
vei înflori divin sub mângâierile mele
sânul tău stâng copilul meu
ţi-l voi înlănţui cu săruturi … (Citește mai departe)
Comentarii recente