• No man's land,  Poezie

    Candelă întoarsă fără niciun rost

    uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe dacă se poate unul de celălalt până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care…

  • No man's land,  Poezie

    Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi

    ai venit într-o noapte pe furiș și mi-ai frânt zborul de fluture apoi m-ai închis într-o cușcă de lemn ți-ai adus un fotoliu și în fiecare dimineață îi schimbai locul încercând să vezi lucrurile și din alte perspective până într-o noapte când a venit un înger și m-a scos din cușcă în loc să fug te-am furat din somn și te-am ascuns în păsări cu aripi mari ca niște fâșii de lumină să nu poată s-ajungă niciun străin la tine dormim fiecare în somnul celuilalt și încercăm să visăm către cer tu femeie ascunsă în pasări eu doar prizonierul tău amândoi rătăciți în casa din nori fără uși și ferestre…

  • No man's land,  Poezie

    În nopțile de luni de miercuri și joi

    uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe se poate unul de altul până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care să…

  • No man's land,  Poezie

    Lumânarea din glastră și tusea din geam

    Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020 aseară înnebunit de spaimă îngerul mi-a bătut în geam mi-a șoptit bâlbâit că nimeni nu știe cine e de fapt stăpânul morții uite, seceră de-a valma cu aceeași furie oarbă atât în cer cât și pe pământ a înjurat cu năduf și a fugit în noapte bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz după care se-ntoarce degrabă în fabulele sale mofluz de atunci nu mi-am mai văzut îngerul licărind în fereastră i-am aprins o lumânare și atât deși mereu îmi…

  • No man's land,  Poezie

    Puiul de urs cu bască și jiletcă mofluz și puțin confuz

    ceața e un animal cenușiu și abil îmi mușcă din fugă pulpele de aer sau mă lovește în piept cu pietre și vaier tâmpla se strivește moale de caldarâm și mor apoi mă cuprinde frica de subsuori și mă poartă târâș din moarte în altă moarte fără niciun rost din degete îmi atârnă picături bolnave de sânge prin ochii mei căprui cu bască și jiletcă trece ursuz un pui de urs necăjit tare mofluz și cam confuz și nu știu de ce dintr-odată brațele mi se prefac în păsări călătoare cu pene asudate ciocolată cu lapte în gheare și cu freza pe spate

  • No man's land,  Poezie

    Dintr-o umbră în alta

    va trebui să ne împlinim unul altuia sufletele până vor deveni pereche apoi le vom rostogoli până se vor rotunji după care vom trece febril în starea de îngeri așa cum o larvă se transformă în fluture ca într-un joc cu icoane și demoni unde palmele noastre vor construi povești și castele sau vor îmblânzii cutele cearceafului urmele trupului tău umede șoaptele fierbinți ale șarpelui și acel du-te vino dintre coapsele tale nici nu știu cât de conștienți am fost în trecerea prin această lume și nici nu știu câte existențe și mai ales câte oglinzi am străbătut în devenirea noastră în durere se pare că prea multe pustiuri au…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Argument sau revolta unui picior de lemn cu frunzele albastre

    senzația de îndepărtare și singurătate era tot mai puternică și sunt mereu aceleași chemări prelungi sfâșietoare glasuri de sirenă realități atât de înșelătoare și nu-ți vine să crezi te ciupești de obraz dureros și tot nu te trezești și acea ciudată durere a membrului fantomă piciorul pierdut într-o vară obeză călcat de un tractor și el piciorul cum spuneam acum îmi ascultă gândurile pe furiș stă la marginea visurilor din nopțile treze plânge sau își numără pașii pe drumul pe care l-a străbătut cândva dintre un vis și un altul din copilărie în moarte dintr-o dragoste trecută în alta viitoare apoi ascunde semnele printre ierburile uscate de departe se aude…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Corabia nebunilor poemul de încheiere

    azi am să-mi cioplesc alt picior cel vechi s-a trezit la viață a înmugurit te-ai mirat până și tu și asta m-a nedumerit mai ales că erai supărată că nu-ți mai răspund la chemări amândoi tânjim după iubire știu deja și asta apoi uită-te la lună cum ne privește cu un ochi și ăla în lacrimi și mi-am adus aminte de maică-mea care cu câteva zile înainte să moară alunga cu bastonul diavolii care nu o lăsau să alăpteze copiii nenăscuți scormoniţi adânc cu fusul cum s-a spovedit și împărtășit cum s-a liniștit și a murit în pace dar care nu a avut puterea să mă părăsească mă întâlnesc des…

  • Critică & recenzii

    Recviem pentru o roată bolnavă mintal – recenzie

      Maria Cecilia Nicu     Petre Ioan Crețu nu-i la prima carte și sunt sigură nu-i nici la ultima, s-a născut în 1954 în zona larg deschisă a Bărăganului, câmpia căreia îi vede limita numai acolo unde se întâlnește cu cerul și de la care cred că își trage filonul energetic menit să-i formeze gândirea și să îi contureze talentul; “ Poemele săptămânii uitate”, “Câmpia în genunchi”, “Ucigașul de vise” ne trimit în spațiul creativ al unui scriitor care sigur are multe de spus rotindu-se în ograda proprie cu siguranța celui care știe puterea cuvântului mânuit de aproape.     Văd titlul ultimei lui cărți și-mi vine în minte…

Scroll Up Scroll Up