Anatomie provincială

„Am să-ți spun bună seara, deși va fi zi”
Ca un fum de ţigară, sufletul – Adrian Păunescu

ceva ca o mașinărie infernală
ticăie în oasele mele
nepăsător merg mai departe
în suflet știu sigur
am un pendul
el mă ajută să țin ritmul
atâtea poeme pe cuvânt
atâtea iubiri și atâtea lacrimi la zi

un organ important este poetul
organ social
se spune că doar poeții militanți sunt importanți
mie îmi plac acei poeți care se zbat
ca ziua de azi să fie
ziua de ieri și vinul bun și alb

la fel de importanți mi se par și morții
morții din neam
și cum bântuie ei prin podurile
sufletelor noastre ca niște soldați
cu cimitirele în cârcă și lumânări sub braț

cineva mai glumeț
m-a dezbrăcat în somn
și m-a lăsat pe stradă
am tot mărșăluit somnambulic
până s-a făcut iarnă
m-am crezut în rai
asta până când mi-a înghețat nasul
și am coborât
sub pilota galbenă
direct din tramvai
doar ochii mi se mai vedeau
cum am mai spus cândva
ochiul este
cel mai important organ
al corpului uman
ochiul bălai

Categorii

Lasă un răspuns