Poemele săptămânii uitate,  Poezie

Asasinul nostru era orb

ploua dinspre pământ spre cer
în visul meu
şi cerul se înroșea miraculos
priveam uimiți la el
şi ne bucuram de zor
sub stelele de neon
verzi
spre roz

Isus răstignit
răstignit în icoane
şi îngălbenit de fum
ținând în pumnul strâns
bănuțul de aramă

când m-am trezit spitalul
era golit de viață
și de bolnavi târzii
ca un cimitir
tulburat și pustiit
cineva a lăsat semne de fum
pe pereți
ca în sfintele cărţi
şi noi bâjbâim
de-a lungul și latul spitalului
încercând să înţelegem
și să-l învățăm pe de rost

împletește-mi părul în cozi
îmi zici
uite cum îţi tace inima
și nici nu mai respiri

știi,
o să te trezesc mâine în zori
și o să te așez în cuibul
abia scobit în umărul meu
bătrânul prun
şi am să te închid
sub pecetea unui sărut
ultimul
apoi în apus
te voi înlănţui
cu lacrimi și cu plâns
şi te voi zidi în mine
necontenit
cu multă uimire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up