Inestetica unui vis sau asasinul nostru era orb

în visul meu
ploua dinspre pământ
înspre cer
şi cerul se înroșea
de-atâta ploaie
dar și de sângele scurs
din răni și din noroaie
priveam uimiți la el
la cerul apărut în vis
şi ne bucuram
inconștienți și sublimi
ca doi copii

apoi, tot în vis
ne apărea Isus
Isus răstignit
răstignit în icoane
şi îngălbenit de fum
ținea în pumnul strâns
bănuțul de aramă

când ne-am trezit
spitalul din sufletul meu
era deja golit de viață
și de bolnavi
și de speranță
părea mai degrabă
un cimitir tulburat
de perfide angoase
cineva a lăsat
semne ciudate
pe pereți
ceva ca niște rune
şi noi bâjbâim
de-a lungul
și latul spitalului
încercând cumva
să-l înțelegem
și să-l învățăm
pe de rost
înainte de moarte

împletește-mi
părul în cozi
îmi zici
iar eu îți răspund
că uite
uite cum îţi tace inima
și nici măcar
nu mai respiri
și nici măcar
nu mai exiști
la tine în viață
deși e dreptul tău
dreptul evei izgonite
pe nedrept
din trupul fără sex
trupul de înger
și de la ea din casă
de un dumnezeu
bătrân, obtuz și acrit
de lipsa
vieții tumultoase
de pământean

știi, o să te trezesc
mâine în zori
și o să te așez ușor
în cuibul abia scobit
în umărul meu
şi am să te închid apoi
sub pecetea unui sărut
acel ultim sărut
apoi spre asfințit
te voi înlănțuii
cu lacrimi
și cu hohote de plâns
şi te voi zidi în mine
necontenit ca ană
cu încrâncenare
și multă uimire
uimirea unui copil