Câtă lumină ți-am apus în ferești
ai văzut cum ploaia deschidea acoperişurile roşii ca pe nişte ferestre şi cum se iveau ielele bătrâne dinspre copaci ca nişte lilieci şi cum zburau şi dansau într-un vârtej nebunesc până se deșirau şi se făceau ninsori pe noi dimineața ne găsea ascunşi în spatele casei îţi mai aminteşti cum am alungat într-o zi toți culegătorii de cioburi rătăciţi pe ulița noastră şi cum din lut am născut alți visători de data asta vânători de rouă și ce frică îmi e de atunci fără să știu de ce și câtă ură s-a tot strâns în pereţi sau în zidurile de ceaţă sau în mugurii beţi soare din livezi am și…
Poetul și floarea – povestire
Deși nu sunt convins că o să mă credeți, vreau totuși să știți că ceea ce vă voi povesti aici este adevărat, punct. Poate o să ziceți că amintirile mele s-au estompat sau că este normal ca supranaturalul să deformeze un creier ca al meu sau ca ale a celor din sat. Cum normal mi se pare că o să credeți că vor fi false atât lumina dar și tristețea celor ce vor urma să fie povestite. Orice e posibil, dar atât de puternică a fost întâmplarea cu Poetul din clopotnița noastră, încât mintea mea este acum ca un disc din vinilin presat la Electrecord. Dar puteți să vă convingeţi…
La o ţigară agăţat de zare
M-au internat acum mulți ani în spitalul municipal și de atunci sunt schingiuit de boală în unicul pat din camera cu gust amar și oarbă sunt fără de alinare și veşnic în păcat abia de câte-o moarte îmi mai întrerupe catalepsia în rest mai tot timpul o pasăre de fier îmi soarbe lumina mai levitează în somn zâmbind o asistentă blondă și-atât uite cum tresar a spaimă şi cum mă plâng cu murmur de buze chinuite de tâmplă sfâşiată spectacolul lugubru abia ce stă să-nceapă ce lungi litanii îmi spui acum la asfinţit şi prunii albi şi puri în carne mi-au înflorit ce bine-mi e acum când moartea-i moartă abia…
S-ar putea să-ți placă și
revista
Rătăcitor printre zilele rămase şi uitate demult
Dead nature with a red bite under an extinguished sun
Natură moartă cu o muşcată roşie sub un soare stingher
the dream I will dream in the sleep from which I have just woken up
A doua zi a cârtiței sau despre visul pe care îl voi visa în somnul din care abia ce m-am trezit
Cocoșul a cântat spre apus
Cineva a spus: „Să știi cum să faci sex cu o femeie este o artă pe care cartea te va ajuta să o pătrunzi.” Pe femeie. Cum astăzi este 1 aprilie e bună de păcăleală chestia cum că aș fi scris deja un roman. Totuși pentru a nu mă înjura prea tare vă propun să downloadați mai multe cărți, începând cu Platon sau Soren Kirkegaard până la Ghidul amantului perfect, neapărat trecând și prin Marchizul de Sade, libertinul absolut: Platon – Opere complete Vol 1; Platon – Opere complete Vol 2; Soren Kirkegaard – Frica și cutremur; Sade Marchizul de Justine; Știința…
Îmbrățișarea
„Eu întorc ulcica/ Şi ulcica întoarce vatra/ Şi vatra întoarce soba/ Şi soba întoarce grinzile cu horna/ Şi grinzile întorc podelele Leaţurile şi şindrilele,/ Şindrilele întorc crângurile/ Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon/ Şi pe Sânziene Şi Maica Domnului/ Să întoarcă inimile celor împricinaţi Unul asupra altuia/ Cu cugetele Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (Descântec de dragoste) îmbrățișați suntem o parte de divinitate o fărâmă din carnea lui Dumnezeu de fiecare dată ne înălțăm pătimași până când ni se termină aerul și ne sufocăm de cele mai multe ori ne minunăm și ne dezbrăcăm cuminți de aripi le așezăm cu grijă într-o carte după care desenăm în suflet…
Umbre împrăștiate pe ai noștri pereți
îţi sângerează sufletul și tălpile de atâta mers și umbrele îți sunt tocite de teniși fioroși pe mine mă doare ploaia și plânsul tău fără rost timpul desfoaie petalele florilor în somn apoi părul tău cum plutește haotic Doamne, cât de frumoasă îmi eşti și câtă dorință ai strâns la piept bezna ne dezmiardă ne mângâie duios buzele noastre topite de ploi se caută ca într-o zăpăceală ritualică și ne tot înălțăm la cer când eu când tu pe rând până obosim și se face frig îți spun că vine iarna că te părăsesc și nu mă crezi
Despre Pic și Banshee…
Horia Gârbea Fiecare poet este atipic, se abate de la o „normă” care, de fapt, nu există. Dar Petre Ioan Crețu și poezia sa, excepțională și excepționistă, iese cu mult din limitele vreunui tipar posibil. Admirabil este la el spiritul liber. Nu propune sfidarea a unor limite, ci ignorarea lor într-un mod, aș zice, demiurgic. Câtă vreme lumea încă nu este creată, la începutul vremurilor, făuritorul ei poate s-o modeleze așa cum îl îndeamnă inspirația. Poezia lui Petru Ioan Crețu are suflul unui big-bang întemeietor. Cărțile îl apasă pe piept, dar nu-l „prejmuiesc”, așa cum ar zice clasicul, ci îi măresc forța și dorința de a…
Când cartea bate filmul …câștigă scriitorul
Îndemn la lectură Pot spune experiențele dureroase povestite de Max Blecher în jurnalul său de/din sanatoriu (Vizuina luminată), se aseamănă foarte mult cu ceea ce am petrecut prin spitale și încă mai sufăr. Poate de aici apropierea mea ca percepție, cu tot ce a scris acest tragic și hărăzit scriitor român. Camil Baltazar a scris despre Max Blecher că a fost „…un scriitor unic… un remarcabil stilist… și prin simțul de umor prin care autorul încearcă să depășească latura tragică a existenței sale” . De ce vă propun romanul Inimi cicatrizate? În primul rând pentru că filmul omonim regizat de Radu Jude, a făcut cunoscută cartea în rândul publicului și…
Dragged Across Concrete (De cealaltă parte a justiției)
Pentru seara asta de duminică vă propun un film polițist din 2018. Film cu o poveste bună și realistă, care probabil nu va fi pe placul celor dornici de acțiune intensă. Filmul este foarte bine realizat și a fost scris și regizat de S. Craig Zahler și are o distribuție de zile mari Mel Gibson, Vince Vaughn, Tory Kittles, Michael Jai White, Jennifer Carpenter, Laurie Holden, Fred Melamed, Udo Kier, Thomas Kretschmann și Don Johnson. Premiera filmului a fost făcută pe data de 3 septembrie 2018 cu ocazia Festivalului Internațional de Film de la Veneția. Filmul se întinde pe trei ore și este foarte bine dozat, poate finalul este cumva…
Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia
un funcționar de la ministerul haihui mi-a pus ștampila cum că aș fi bolnav de o boală necruțătoare de fapt bolile mele erau mult mai multe și incurabile cum ar fi lenea beția trufia minciuna visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei luam poziția necesară și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți până mă usturau ochii de atâta nemișcare îi rostogoleam în orbite până când universul devenea cu josul în sus și o luam de la capăt gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer după reguli numai de ele știute mai eram cotropit și de îngerii de fum prin taverne nu râde iubito de atunci…
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
