Sângele meu orb orfism

(mic discurs parşiv despre metempsihoză şi nelinişti)

în visul meu
roțile camioanelor kaki
devorau asfaltul ca niște șobolani
cu dinți de oțel
mă ridicam de sub blocuri
cu mâinile fremătând febril a libertate
şi înfloream de fiecare dată
când atingeam cu ochii cerul aflat la prepubertate
tu îmi spuneai că visezi la fel
doar camioanele aveau altă culoare
la tine erau roz

cineva misterios îmi șoptea
că de va trebui
ciorile îmi vor ciuguli ochii căprui
mă vor smulge din rădăcini
și mă vor lovi cu tâmpla de vânt
la nesfârșit și că mă vor durea
tălpile (Citește mai departe)

Despre revoluție și roți

răpăiau gloanțele pe acoperiș rap-rap
și lăcrimau fără rost țiglele sparte
cică în stradă ploua cu libertate
nici vorbă
doar simulatoarele de moarte
înfiorau în întuneric reci șoapte șoapte

trei elicoptere aruncau cu bile
în dunăre la ostrov
atunci am înțeles că poate
e nevoie de mine
sau doar de încă un mort
– mureau mânjii în iepe așa fără rost

pe bulevard se rostogoleau
două roți bete
veneau de la gara obor pe dimitrov
spre centru la universitate
în vârtejul lor se prindeau
doar tineri, băieți și fete
se rostogoleau laolaltă cu sete
de pepsi cola … (Citește mai departe)

Ca și cum sunt doar poleite


mai mult ca sigur orașul ăsta presimte ceva
și-a închis porțile și-a oprit fumul
a dat drumul la câini
a aruncat cheile în râu
apoi și-a făcut cruce cu limba în cerul gurii

acum nimeni nu mai are curajul să miște
să respire să înjure să bea
să fută o târfă sus la șosea
să arunce cu bulgări în lună
să tragă de mustăți un polițai
să-și frângă zilele din urmă
să râdă să plângă să-și joace
viața la zar

el știe, orașul ăsta știe cumva
ca și chioșcurile unde se vinde halva
că la noapte în … (Citește mai departe)

Limuzine cu părul bălai

ce vuiet și câtă teroare vine din munți
se aud scrâșnete de roți
dinspre duzi
apoi apar limuzinele verzi în dungi
cu uși batante și părul bălai
e atâta hărmălaie în alai
încât treci strada doar ca s-o treci
și un zâmbet îți zboară discret
pe la subsuoara în alb violet

există în tine săpată adânc
o furie ce clocotește îndelung
o fărâmă de aripă un cuc
o așchie bolnavă și un muc
cu frigul și greața țâșnind din buric
cumva asimetric și mult întuneric
strâns de nevoi
și nu făceai toată ziua decât
să-ți înghiți zăpezile … (Citește mai departe)

Eu îți spuneam

eu îți spuneam că am prins duhul drumului
era undeva în câmpie călărea vântul
și că l-am legat de borne cu ațe și șnururi
și te poți rostogoli în voie
poți să te dai toată ziua de-a dura
roată chinuită de vulcanizatori
cu acupunctura
roată rămasă borțoasă după un viol
făcut de un logoped frivol
cu bască cu bretele chef și mustață

cineva ți-a suspendat timpul
de un nor colțos
nici nu mai știi ce să faci
te-ai da pe toboganul soios
dar ai vrea să și tragi în extaz
pe ascuns puțin praf de var
uf, … (Citește mai departe)

Rutină

să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost

tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede … (Citește mai departe)