Ca și cum sunt doar poleite


mai mult ca sigur orașul ăsta presimte ceva
și-a închis porțile și-a oprit fumul
a dat drumul la câini
a aruncat cheile în râu
apoi și-a făcut cruce cu limba în cerul gurii

acum nimeni nu mai are curajul să miște
să respire să înjure să bea
să fută o târfă sus la șosea
să arunce cu bulgări în lună
să tragă de mustăți un polițai
să-și frângă zilele din urmă
să râdă să plângă să-și joace
viața la zar

el știe, orașul ăsta știe cumva
ca și chioșcurile unde se vinde halva
că la noapte în … (Citește mai departe)

Limuzine cu părul bălai

ce vuiet și câtă teroare vine din munți
se aud scrâșnete de roți
dinspre duzi
apoi apar limuzinele verzi în dungi
cu uși batante și părul bălai
e atâta hărmălaie în alai
încât treci strada doar ca s-o treci
și un zâmbet îți zboară discret
pe la subsuoara în alb violet

există în tine săpată adânc
o furie ce clocotește îndelung
o fărâmă de aripă un cuc
o așchie bolnavă și un muc
cu frigul și greața țâșnind din buric
cumva asimetric și mult întuneric
strâns de nevoi
și nu făceai toată ziua decât
să-ți înghiți zăpezile … (Citește mai departe)

Eu îți spuneam

eu îți spuneam că am prins duhul drumului
era undeva în câmpie călărea vântul
și că l-am legat de borne cu ațe și șnururi
și te poți rostogoli în voie
poți să te dai toată ziua de-a dura
roată chinuită de vulcanizatori
cu acupunctura
roată rămasă borțoasă după un viol
făcut de un logoped frivol
cu bască cu bretele chef și mustață

cineva ți-a suspendat timpul
de un nor colțos
nici nu mai știi ce să faci
te-ai da pe toboganul soios
dar ai vrea să și tragi în extaz
pe ascuns puțin praf de var
uf, … (Citește mai departe)

Rutină

să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost

tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede … (Citește mai departe)

Femeia futută perfect

Fiindcă Florin Iaru, după atât amar de vreme a publicat un volum de poezie și acest articol nu se vrea o cronică a cărții. Nici nu mă văd în stare. Apoi reacțiile mele s-ar putea să fie o problemă de gust. Cum e normal ca la 65 de ani „metabolismul” meu să nu mai fie la fel de vioi ca la 30 de ani 😛
Fiindcă Florin Iaru este un poet foarte bun din generația mea (e născut ca și mine în 1954), optzecist de seamă, chiar printre remarcații domnului Manolescu în „Cenaclul de luni”.
Fiindcă cu … (Citește mai departe)

Recul

de un timp
mă locuiesc doar pe dinăuntru
pe dinafară sunt gol pușcă
port doar o pâlnie de tablă pe cap
și sandale din pânză

din când în când
îți scriu o scrisoare
alteori un poem
și atunci mă apuc
cu mâinile de cer
și mă dau huța huţa-huţa
sau smulg știrul
crescut stingher
pe coapsa mea stângă
frumos încrustată
cu fire subțiri din sticlă și fier

vorbesc mai tot timpul
cu tine în somn
pătruns de taină
ca un inorog
care și-a pierdut somnul
și cornul prea copt
și când te gândești
că eu sunt vântul… (Citește mai departe)