pic

Om fără destin

rătăcesc fără rost
dintr-un destin în alt destin
dintr-o stare în altă stare
dar mai ales
din eșec în alt eșec
și altceva nu mi se întâmplă

niciodată nu am ajuns
până la capăt
niciodată nu m-am împlinit
mereu nefericit
dar de fiecare dată
plin de speranță
într-un nou început
care mai mult ca sigur
se va dovedi
o altă încercare eșuată

sunt prins în pântecul iernii
ca într-un cocon
cred că îmi voi lua inima în dinți
și voi bate la ușa secretă
închisă în mine
ușa pe care demult trebuia s-o descui
dar nu am … (Citește mai departe)

Gnoză

poate îmi scrii și mie
o poem, îți zic
unul mic, mic, mic
acolo un te iubesc
și neapărat măcar un dinte
am cam rămas fără ei

mai degrabă îți cânt la pian
îmi zici și tu să bați toba
ca pe o tinichea
până când i se umflă
o gâlmă
îți aprinzi o țigară și taci

sufletul tău
ca o casă fără ferestre
în care cineva mă silește
să dorm
și unde nu vine nimeni
să bată în perete

sufletul meu un maidan
bântuit
unde pasc
două capre și o gâscă
știu sigur chiar
că are … (Citește mai departe)

Natură moartă cu o muşcată roşie sub un soare albastru

clocoteşte în mine mândria de orb şchiop
uite cum se face ea stâlp temelie
zideşte-mi pe umeri un corn şi suflă
zic îngerului din oala de fier cu mânere de plută

cum mi se umflă bobul de orz pe sub coastă în burtă
pe sub subsuori trec armate inceste
de greieri beţi cu arcuşuri din oase de peşte
la televizor despre învăţături apocrife vorbeşte un orb
iarba îşi învaţă şi moartea şi coasa
ştiai că veşnicia a înflorit în spatele câmpiei în tufişuri
iar casele ei sunt catedrale cu ferestre arzând?

cumva ne muşcăm buzele până când … (Citește mai departe)

M-ai luat de mână şi m-ai trecut viaţa

Lângă o pereche de aripi topite pe geam am o amintire
unde o mătuşă mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi creşte mare
nimic, răspundeam sau dacă tot nu pot să mă fac soare
mă voi face umbră şi leac.

Între copilărie şi moarte îmi amintesc doar ultimii ani
aici se făcea că te chemam şi te căutam
tu mai mult te prelingeai în oase
şi ele se frângeau rarefiate de zare şi mă faceam totuna cu uitarea cu lupii
cu vina

Habar nu aveam că în moarte ai să mă iei de mână… (Citește mai departe)

Frica

în mine e spaima de nuntire laolaltă
cu nevoia de singurătate
stau cuminţi şi stinghere ţinându-se de mână
ca două orfeline chircite sub candela învierii
ca şi cum luna e grea c-un greiere de lână
dimineţile îmi sunt murdare prelinse din fructul nopţii
praf de rodie azvârlit într-o doară
peste seminţele de cânepă crudă

– lasă-mă să te blestem şi să te plâng ca pe o nălucă de umbră

stau in patul meu de spital ca într-un cocon
un hamac prins între muchiile înnegrite de timp
germenul fricii îşi face loc printre coaste şi încolţeşte în ochi… (Citește mai departe)

Scroll to Top