Ca și cum sunt doar poleite


mai mult ca sigur orașul ăsta presimte ceva
și-a închis porțile și-a oprit fumul
a dat drumul la câini
după ce și-a făcut cruce în cerul gurii cu limba
a aruncat cheile în râu și s-a făcut târziu
autobuzele dormeau obosite în autogări
doar spiritele rele ca niște păsări mici
se ridicau încet din gurile de canal

acum nimeni nu mai are curajul să miște
să respire să înjure să bea
să fută o târfă sus la șosea
să arunce cu bulgări în lună
să tragă de mustăți un polițai
să râdă să plângă să-și joace
viața la zar

el știe, orașul ăsta știe cumva
ca și chioșcurile unde se vinde halva
că la noapte în parc lângă banca de fier
va cădea o stea
o stea colțuroasă poleită cu har
cu două roți și un ghidon de bicicletă
iar timpul mirosea ciudat a impertinență

de cum s-a făcut dimineață
frizerul orașului abia întors de la nuntă
număra șobolanii căzuți în extaz
cu ochii arși de lună pe trotuar

poate nu știai dar la vulcanizarea din colț
se studiază Marx în fiecare seară
roțile cu trecut sănătos stau cuminți în raft și-l ascultă
pe vulcanizator cum le citește din Capital
în limba germană cu glas baritonal
și noi toți speriați și cuminți
ciuguleam înserarea și roțile din vii
bob cu bob subliminal

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *