Blues pentru hidrantul roz,  Poezie

Calea Lactee

de multe ori simți gol în jurul tău,
și cumva aerul tot se pierde
în lumină…
cred că tu nu mai ești tu
cineva te-a rătăcit în Calea Lactee
de-ai știi ce bine îți stă
în tine femeie
ia-mă de mână aș vrea să-ți zic
fiindcă deja e timpul
să călătorim amândoi
spre Calea Lactee

ceva destul de ciudat
luminos
când gri când alb alteori roz
te tot conduce aici
poate chiar
împotriva gândului tău
în cârciuma joasă
cu un hidrant și un poet beat
ascuns adânc din calea morții
și-atât de înspăimântat
și mai ales unde cântă continuu
Tom Waits

de mii de ani te-am tot căutat
fără să văd fără să te simt
cum stai lângă mine
de-o viață
sub Calea Lactee
cu o carte subțire subraț

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Scroll Up