Un bar, un hidrant, tu și Calea Lactee

de multe ori simt gol
în jurul meu
și aerul cum se subțiază
în întunericul din hol
mai simt că eu
nu mai sunt eu
se pare că
cineva m-a rătăcit
undeva pe Calea Lactee
de-ai știi ce bine îți stă
în tine cu tine femeie
ia-mă de mână
aș vrea să-ți zic
fiindcă deja e timpul
să călătorim
spre Calea Lactee

un gând ciudat
te tot mână aici
în cârciuma joasă
unde-și face veacul
un poet beat
și înspăimântat
cu ochii strâns închiși
ca nimeni să nu-i vadă
rana din suflet
și mai ales
unde cântă continuu
Tom Waits

tot timpul meu te-am căutat
fără să te simt
că ești chiar lângă mine
de-o viață
sub Calea Lactee
cu o carte de poezie
ținută strâns la subraț
și asta uite,
îmi dă mult curaj

oricât de rănită ar fi
aripa mereu
își va aminti zborul