Cât este de trist
Aici puteți audia poezia recitată foarte frumos de doamna Sonia Timariu
Poem rescris fără să știu de ce..
dacă aș fi știut
că nu mă iubești
aș fi plecat de mult
din drumul tău
pe drumul meu
așa am stat
trist și agățat
de speranță
fluturând brațele
a chemare
până când m-am subțiat
și m-am făcut tot una
cu praful
cu drumul de pământ
cu fumul
atât de mult m-am uitat
încât nici nu mă mai pot
chema pe nume
și nici nu mai știu
dacă exist
of, ce trist este
cât este iubito de trist
tu îți fluturai
pleoapa subtil
și creșteau inocențe
până la cer
și ne izbeam de ele
cochet și cu stil
treceau și asistente
albastre și în echer
în zbor
pe bicicletele lor roz
tot zuruind pe holuri
de zor
viscolea peste tot
cu feșe, cu seringi
sunt Doamne
rana pe care ai nins
cu îngeri deocheați
și nimfe cât poarta
și te joci Doamne
cu mine de-a soarta
printre ruini*
ce trist e
când nici nu mai ai
ce muri
cât este de trist
iubito
nici nu poți să știi
*)ruin(i) sau muşcatul dracului, călugărişoară, şopârlaiţă, floarea văduvelor, plantă
3 comentarii
Annka
Doamne, cât de frumoasă e poezia… și tristă de îți vine să plângi.
Cu admirație și mult respect,
Annka
„ce trist e
când nici nu mai ai
ce muri
cât este de trist
iubito
nici nu poți să știi”
Constanza Bucurescu
Un poem cât o lacrimă uriașă, un bocet imens!
Felicitări domnule Crețu, sunteți un poet uriaș și de o sensibilitate aparte.
Am citit și am plâns, o oră!
Adelle Stein
Trist, trist, trist dar și atât de frumos, de frumos!
Felicitări domnule Petre Ioan Crețu, multă putere de muncă și multă sănătate.
„tu îți fluturai
pleoapa subtil
și creșteau inocențe
până la cer
și ne izbeam de ele
cochet și cu stil
treceau și asistente
albastre și în echer
în zbor
pe bicicletele lor roz
tot zuruind pe holuri
de zor”
Nu-i așa oameni buni că sunt versuri excepționale!