Blues pentru hidrantul roz
La vie en rose: Emil Lungeanu
Luceafărul de dimineață Nr. 2/2024 Dacă pe o masă de operații se-ntâmplă să vezi o mașină de cusut alături de o umbrelă, chirurgul nu poate fi altul decât Isidore Ducasse Lautreamont. Dacă la o masă dintr-o crâșmă sătească vezi trei tractoriști pălăvrăgind „despre Basho și alte nimicuri” alături de un hidrant roz. reporterul care transmite de la fața locului nu poate fi altul decât Petre Ioan Crețu. Mai rar in ziua de azi asemenea frapante asociații și încrucișări atât de imaginative ca ale poetului Câmpiei în genunchi, de care nu a fost cruțat nici titlul acestui nou volum – Blues pentru un hidrant roz (Neuma. 2023),…
Tot Universul într-o singură cîrciumă: Horia Gârbea
România literară nr. 11/2024 L-am întîlnit demult pe poetul Petre Ioan Crețu (cunoscut prin silaba care-i reprodce inițialele: PIC), acum nici măcar nu mai sînt sigur de asta, dar nu mai țin minte aproape nimic despre el și poezia lui. A dispărut din raza vederii mele și a lumii literare timp de vreo 20 de ani în care poate a mai scris, „însă foarte puțin“, cum zice alt poet. Prin 2015, am primit la Poșta redacției a „României literare“ niște texte foarte ciudate, care îmi aminteau de regretatul Cristian Popescu. Păreau trimise din salonul unui balamuc și l-am ironizat cu simpatie pe autor îndemnîndu-l să mai trimită,…
Lansarea cărții „Blues pentru un hidrant roz” – propovedenia mea. Video
Pe 20 martie a.c. la sediul Uniunii Scriitorilor din România, prin bunăvoința domnului Horia Gârbea, președintele Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, a invitaților Evelyne Croitoru, Nicoleta Milea și Emil Lungeanu, distinși scriitori, și nu în ultimul rând a prietenilor și iubitorilor de poezie, care au constituit un public cald și cunoscător, împreuna cu poeta Victoria Milescu ne-am lansat fiecare cărțile, „Rapsodiile soarelui” autoare Victoria Milescu și „Blues pentru un hidrant roz”, poate cea mai bună carte scrisă de mine până acum. În ceea ce urmează vă voi arăta un filmuleț cu ceea ce am fost în stare să bâigui despre acest eveniment, urmând să postez în…
Inima ca un pui de rândunică întârziat
fâl – fâl zboară inima mea către tine tocmai mi s-a smuls din piept și dând din sânge ca din aripi – rogu-te-aș Nichita să mă ierți – a pornit-o razna peste câmpie ca un pui de rândunică întârziat sau ca o zână de septembrie puțin exaltată și belalie
Interferențe sau scrisoare pentru noi de dincolo de moarte
Pe Caisului doi – locul unde sufletele noastre ard două lumânările fără flacără – grădina sălbatică edenul nostru și moarte din fereastră brusc s-au desprins două bufnițe albastre – păsări de fier păsările noastre de noapte brusc salcâmul a izbucnit în flori ziua a plesnit și ea ca un boboc nerăbdător diminețile sunt luminate firav și pătate de brumă amestecate cu întunericul rămas din noaptea toată nedormită într-un târziu ținându-ne de mână am pășit de-odată în viață un nou început P.S. moartea e o domnișoară bătrână și virgină cu baston cu riduri și care ne stinge lumina cu un fâlfâit de aripă sau pur și simplu suflă în lumânările…
Poveste de iarnă și o vară teribilă
când a început povestea noastră țin minte ca acum era într-o miercuri în mijlocul lui decembrie anul trecut și deși venea de peste tot iarnă nu ne era frig mergeam transfigurați pe străzile anoste și aproape pustii ale Bucureștiului ca niciodată așa de cenușiu atunci ți-am vorbit pentru prima dată despre romanul pe care urma să-l scriu un roman psihedelic faustic urmuzian și trist despre problemele și stările unei poete premiate ce coincidență sau poate predestinare ție tocmai îți fusese premiată prima ta carte apoi am vrut să-l scriu ca pe un roman de dragoste și pe ale căror cuvinte să le aștern cu buzele pe sânii tăi pe coapse…
Poemul care închide cartea și trage cortina – Efectul fluture
de un timp pești albi îmi bântuie somnul țâșnesc cumva prin ochii mei și se lovesc de lumină ca de un zid și mor mă simt singur și abandonat la masa din colț la intrare în bar lângă hidrantul roz și tonomatul stricat din când în când vine barmanul mai trece grăbit și șeful de post urmat de aproape de o bicicletă roz bucăți din oasele timpului pătrund prin tavan în tavernă și ne înspăimântă cum ți-am mai spus pești albi îmi biciuie tâmpla acum parcă dansează în lumina puțină care vine dinspre bar băiete încă o sticlă strig cu putere după barman și deodată mi-au năvălit în ureche versuri…
S-ar putea să-ți placă și
Ochii căprui ai morții și frigul dimineții
Ca un fum de țigară dragostea ta
Respirație pe datorie
Un fluture a murit un altul stă acum să se nască
mă bucur de mor când mă trezesc dimineața și văd lumina a mai trecut o zi îmi zic un fluture a murit un altul stă acum să se nască și lăstărim
Fiul risipitor sau neputința de a fi tu însuți
faptul că ne putem emoționa auzind ciripitul păsărilor sau mai ales cum nu ne mai săturăm privind curățenia cerului după fiecare ploaie nu-i așa că îți vine să te iei în serios și să luminezi în trupul tău muritor ca un arhanghel, de multe ori mă ascund în cuvinte uneori mă rătăcesc printre ele ca între pereții casei părintești în zbaterea inutilă de a deveni altceva decât sunt timp risipit iar Dumnezeu are mâinile ocupate cu creația și nu-și mai pieptănă barba în ea și-au făcut cuib un cuc și-o rândunică alunecând din cer vine un înger să fure gutui anul ăsta sunt mari zemoase și gălbui lasă-l să ia…
Flavia Adam: Nici măcar în poezie nu e totul roz
În revista Neuma nr.9-10/2023, doamna Flavia Adam a publicat o cronică deosebită despre noul meu volum de versuri Blues pentru un hidrant roz. Îi mulțumesc foarte mult pentru acest demers, sărut-mâna Doamnă! Între ceea ce doar pare să se și ceea ce se întâmplă cu adevărat, există, uneori, o peliculă atât de fină și de fragilă, încât cu greu poate fi identificată. De o parte și de cealaltă a unei astfel de granițe, tinde să se situeze și discursul liric al lui Petre Ioan Crețu. din noul său volum, Blues pentru un hidrant roz, un discurs pe cât de natural și aparent verosimil, pe atât de ancorat într-o realitate…
