Category Archives: Câmpia în genunchi

  • Mi-e dor de noi

    4 Comments

    îmi amintesc cum îţi decojeam sufletul
    foaie cu foaie
    îţi tot dădeam la o parte
    iubirile trădate frustrările furiile
    până te-am găsit
    undeva într-un colţ speriată
    nu ştiu de ce
    m-ai luat de mână
    să mergem mi-ai zis
    iar eu nu ştiam unde
    şi deodată cumva am murit
    moartea aceea
    care nu ni se întâmplă niciodată
    şi unde cuvintele nu se rostesc
    se înfig adânc … (Citește mai departe)

  • Poetul şi floarea

    0 Comments

    de un timp poetul locuieşte în turla bisericii din sat
    se mai spunea că pe acolo trece curcubeul
    iar Dumnezeu intra în fiecare dimineaţă
    să-l mângâie pe creştet pe frunte
    până în străfundul cerului din ochi şi din suflet

    în sat lumea vorbea
    că în turla bisericii stă un nebun
    care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet
    să hrănească păsări şi îngeri
    şi că … (Citește mai departe)

  • Sâmbătă. Vidra şi Lupul

    0 Comments

    “Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”

    din neguri cumplite vin neamurile
    calcă până la sânge dincolo de vintre
    cetatea cea mare cetatea sfântă
    se aud trosnind oasele străzilor
    sub bocancii grei de fier
    şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins
    în tâmplă bate cornul fiarei
    şi peste toate plouă cu … (Citește mai departe)

  • Joi. Grifonul

    2 Comments

    suntem cumva blestemaţi
    trecutul s-a dezlănţuit crâncen ca o fiară peste noi
    până la ultima firimitură de viaţă
    până la ultima îndreptare semeaţă
    pentru fiecare greşeală ni se fărâmă câte şapte oscioare
    nici nu-mi puteam închipui cât de multe oase
    sunt zidite în noi ca într-o cetate

    bucăţi de câmpie în tranzit purtate pe aripi de vânt
    Vântul din Sud cu corpul de leu şi … (Citește mai departe)

  • Miercuri. Liliacul angelic

    0 Comments

    mă rezemam cu ochii de tăria cerului
    ochii bestiei sângerau în întuneric
    era îmbrăcată în aur
    bolboroseam în pumni vorbe neînţelese
    iar lumea se destrăma de-atâtea pedepse
    le vorbeam păsărilor şi ele loveau năprasnic aerul
    cu aripile arse de vânt ca nişte cioturi

    deodată calea ferată veche se năpustea în câmpie
    cu şinele lucind cu pietrele în urmă
    deasupra plutea liliacul angelic agăţat de lună… (Citește mai departe)

  • Marţi. Puricele ucigaş

    0 Comments

    şi s-a deschis cerul pentru cel adevărat
    o armată de inorogi a întunecat zarea
    iar cel credincios îmbrăcat cu zale
    peste cămaşa înmuiată în sânge
    cu ochii de foc cu vorba măciucă
    ooo, cum trosneau capetele celor care ridicau privirea
    din colb spre lumina de dincolo de supunere
    cel care călărea inorogul alb cu numele scrijelit pe frunte
    şi pe a cărui limbă de paloș … (Citește mai departe)

  • Copilul nostru

    0 Comments

    îmi amintesc cum făceam noduri batistei
    să nu uităm că suntem
    că am zburat cândva ţinându-ne de mână

    lângă sobă bunica torcea lâna de aur
    când obosea împletea aripi de înger
    la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
    pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
    în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
    şi a mere ţinute în fân, aduse de … (Citește mai departe)

  • Străjerul

    0 Comments

    Cum dorm îngerii Domnului în boabele de grâu toată iarna
    ca şi cum cerul celest ar hiberna în pâine sau poate zeii
    zeii ar sta la pândă ar ţâşni primăvara printre pietrele morii până la noi în suflet
    deasupra tuturor stă un ţăran cu privirea pierdută în zare şi cu
    raza lunii înfiptă adânc în piept până la oase e străjerul
    duhnind a câmpie semănând … (Citește mai departe)

  • Luni, începutul apocalipsei. Mielul

    0 Comments

    abia ce m-am trezit sunt o durere cruntă în oasele moi
    tocmai a început apocalipsa, e luni
    pe tâmpla mea de cretă stă înfipt un corb cu ochii scurşi
    din umeri îmi cresc aripi și grele negre m-am transformat în demon
    Dumnezeu aruncă în stele cu tigve de cai sau cu arhangheli
    din ținutul Magdala până în câmpia mea e doar fum
    pământul e ca … (Citește mai departe)

  • Asistenta cu sâni din cauciuc

    0 Comments

    silabe de sânge vibrând
    în vremelnicia celulelor maligne
    suntem oameni fără trup
    cumva ni se face rău de atâta frig și întuneric
    cu privirea lipită de geamul murdar
    spre răsărit în salonul unu etajul trei
    în apele verde închis ale mării
    tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri
    parcă ești o corabie eșuată
    o fantomă

    în stabilopozi trosneşte betonul
    pescăruşii desenează pe cer
    o … (Citește mai departe)