Category Archives: Câmpia în genunchi

“Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”

din neguri cumplite vin neamurile
calcă până la sânge dincolo de vintre
cetatea cea mare cetatea sfântă
se aud trosnind oasele străzilor
sub bocancii grei de fier
şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins
în tâmplă bate cornul fiarei
şi peste toate plouă cu … (Citește mai departe)

suntem cumva blestemaţi
trecutul s-a dezlănţuit crâncen ca o fiară peste noi
până la ultima firimitură de viaţă
până la ultima îndreptare semeaţă
pentru fiecare greşeală ni se fărâmă câte şapte oscioare
nici nu-mi puteam închipui cât de multe oase
sunt zidite în noi ca într-o cetate

bucăţi de câmpie în tranzit purtate pe aripi de vânt
Vântul din Sud cu corpul de leu şi … (Citește mai departe)

mă rezemam cu ochii de tăria cerului
ochii bestiei sângerau în întuneric era îmbrăcată în aur
bolboroseam în pumni vorbe neînţelese
şi lumea se destrăma în fire de laur
cu capetele căzute în praf cu nunţile legate în cer
tot rătăceam în câmpie printre lanuri de scrum şi mirişti în vrie
şi cei doi sori răsăriţi unul deasupra celuilalt
abia de se vedeau pe cerul … (Citește mai departe)

îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
că am zburat cândva ţinându-ne de mână

lângă sobă bunica torcea lâna de aur
când obosea împletea aripi de înger
la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
şi a mere ţinute în fân, aduse de … (Citește mai departe)

Cum dorm îngerii Domnului în boabele de grâu toată iarna
ca şi cum cerul celest ar hiberna în pâine sau poate zeii
zeii ar sta la pândă ar ţâşni primăvara printre pietrele morii până la noi în suflet
deasupra tuturor stă un ţăran cu privirea pierdută în zare şi cu
raza lunii înfiptă adânc în piept până la oase e străjerul
duhnind a câmpie semănând … (Citește mai departe)