Poetul şi floarea

de un timp poetul locuieşte în turla bisericii din sat
se mai spunea că pe acolo trece curcubeul
iar Dumnezeu intra în fiecare dimineaţă
să-l mângâie pe creştet pe frunte
până în străfundul cerului din ochi şi din suflet

în sat lumea vorbea
că în turla bisericii stă un nebun
care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet
să hrănească păsări şi îngeri
şi că … (Citește mai departe)

Apocalipse provinciale

Desenul este un colaj unde am folosit Țăranca lui Van Gogh – Pics

Ţâşneşte câmpia din mine cu trudă
printre degete spre zariştea nebună
credeam că plouă în noi cu firimituri de pâine
că în ochi ne răsare grâul fierbinte
câinii îşi muşcau coada bezmetici
pe mirişti şi pişca luna de pulpe
ştiu bine că se va ridica din ţărână
copilul minune ascuns într-un spic.… (Citește mai departe)

Natură moartă cu o muşcată roşie sub un soare albastru

clocoteşte în mine mândria de orb şchiop
uite cum se face ea stâlp temelie
zideşte-mi pe umeri un corn şi suflă
zic îngerului din oala de fier cu mânere de plută

cum mi se umflă bobul de orz pe sub coastă în burtă
pe sub subsuori trec armate inceste
de greieri beţi cu arcuşuri din oase de peşte
la televizor despre învăţături apocrife vorbeşte un … (Citește mai departe)

M-ai luat de mână şi m-ai trecut viaţa

Lângă o pereche de aripi topite pe geam am o amintire
unde o mătuşă mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi creşte mare
nimic, răspundeam sau dacă tot nu pot să mă fac soare
mă voi face umbră şi leac.

Între copilărie şi moarte îmi amintesc doar ultimii ani
aici se făcea că te chemam şi te căutam
tu mai mult te … (Citește mai departe)

Frica

în mine e spaima de nuntire laolaltă
cu nevoia de singurătate
stau cuminţi şi stinghere ţinându-se de mână
ca două orfeline chircite sub candela învierii
ca şi cum luna e grea c-un greiere de lână
dimineţile îmi sunt murdare prelinse din fructul nopţii
praf de rodie azvârlit într-o doară
peste seminţele de cânepă crudă

– lasă-mă să te blestem şi să te plâng ca pe … (Citește mai departe)

Catharsis

„Luminată e de pâine masa mea la care scriu
cu o pană lustruită dintr-un spic suav de grâu”
(Marin Lupşanu – O familie de ţărani)

 

e frig în lume ne sticleşte viaţa de ger
susură rana din tâmplă a moarte
eu până la prăsele înfigeam ochiul în cer
trosnesc în mine toţi zeii
în livezi stau să înflorească duzii printre cruci
si luna îşi … (Citește mai departe)