Să facem viața un PIC mai frumoasă!
“Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”
din neguri cumplite vin neamurile
calcă până la sânge dincolo de vintre
cetatea cea mare cetatea sfântă
se aud trosnind oasele străzilor
sub bocancii grei de fier
şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins
în tâmplă bate cornul fiarei
şi peste toate plouă cu … (Citește mai departe)
suntem cumva blestemaţi
trecutul s-a dezlănţuit crâncen ca o fiară peste noi
până la ultima firimitură de viaţă
până la ultima îndreptare semeaţă
pentru fiecare greşeală ni se fărâmă câte şapte oscioare
nici nu-mi puteam închipui cât de multe oase
sunt zidite în noi ca într-o cetate
bucăţi de câmpie în tranzit purtate pe aripi de vânt
Vântul din Sud cu corpul de leu şi … (Citește mai departe)
mă rezemam cu ochii de tăria cerului
ochii bestiei sângerau în întuneric era îmbrăcată în aur
bolboroseam în pumni vorbe neînţelese
şi lumea se destrăma în fire de laur
cu capetele căzute în praf cu nunţile legate în cer
tot rătăceam în câmpie printre lanuri de scrum şi mirişti în vrie
şi cei doi sori răsăriţi unul deasupra celuilalt
abia de se vedeau pe cerul … (Citește mai departe)
şi s-a deschis cerul pentru cel adevărat o armată de inorogi
a întunecat zarea iar cel credincios îmbrăcat cu zale
peste cămaşa înmuiată în sânge cu ochii de foc
cu vorba măciucă cum trosnea capetele celor ce ridicau privirea
din colb spre lumina de dincolo de supunere
cel ce călărea inorogul alb cu numele scrijelit pe frunte
şi a cărui limbă ce paloş e scris … (Citește mai departe)
îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
că am zburat cândva ţinându-ne de mână
lângă sobă bunica torcea lâna de aur
când obosea împletea aripi de înger
la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
şi a mere ţinute în fân, aduse de … (Citește mai departe)
Cum dorm îngerii Domnului în boabele de grâu toată iarna
ca şi cum cerul celest ar hiberna în pâine sau poate zeii
zeii ar sta la pândă ar ţâşni primăvara printre pietrele morii până la noi în suflet
deasupra tuturor stă un ţăran cu privirea pierdută în zare şi cu
raza lunii înfiptă adânc în piept până la oase e străjerul
duhnind a câmpie semănând … (Citește mai departe)
abia de mă trezesc sunt tot durere cruntă în oasele moi
tocmai a început apocalipsa, e luni, ca o revoluţie roşie de pluş
pe tâmpla mea de cretă stă înfipt un corb cu ochii scurşi
din umeri îmi cresc aripi grele negre sunt doar un demon
Dumnezeu aruncă în stele cu tigve de cai sau de arhangheli
din ținutul Magdala până în câmpia mea doar … (Citește mai departe)
silabe de sânge vibrând
în vremelnicia celulelor maligne
suntem oameni fără trup
cumva ni se face rău de atâta frig și întuneric
cu privirea lipită de geamul murdar
spre răsărit în salonul unu etajul trei
în apele verde închis ale mării
tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri
parcă ești o corabie eșuată
o fantomă
în stabilopozi trosneşte betonul
pescăruşii desenează pe cer
o … (Citește mai departe)
în satul meu casele au ferestrele topite de lună
uliţele sunt cotropite de câmpia aspră de secetă şi jale
în vişini cucii cu căşti de oţel, pitit sub umbra zilei eu
nici nu am curajul să privesc în mine și ce să văd?
așa că stau cu privirea trează și ea se subțiază continuu
de mi-aş potoli plânsul poate aş dormi somnul promis
putregaiul din … (Citește mai departe)
plesneşte în mine neputinţa a duh lovit de aripi bete
mă înfăşori în frunze şi mă ascunzi de umbre
apoi îngropi în mine crinii, fragile frunţi căzute, dorul
simt cum mă doare cerul şi iarba nopţii şi tot ce-l împresoară
sunt gând sterp de lună pitit în lăstăriş
Nu pot să cred, te uită… zbor, zbor invers, mă afund.
Zâna fulgerată de umbrele păgâne
cu … (Citește mai departe)
Comentarii recente