Category Archives: Câmpia în genunchi

  • Marţi. Puricele ucigaş

    0 Comments

    şi s-a deschis cerul pentru cel adevărat o armată de inorogi
    a întunecat zarea iar cel credincios îmbrăcat cu zale
    peste cămaşa înmuiată în sânge cu ochii de foc
    cu vorba măciucă cum trosnea capetele celor ce ridicau privirea
    din colb spre lumina de dincolo de supunere
    cel ce călărea inorogul alb cu numele scrijelit pe frunte
    şi a cărui limbă ce paloş e scris … (Citește mai departe)

  • Copilul nostru

    0 Comments

    îmi amintesc cum făceam noduri batistei
    să nu uităm că suntem
    că am zburat cândva ţinându-ne de mână

    lângă sobă bunica torcea lâna de aur
    când obosea împletea aripi de înger
    la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
    pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
    în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
    şi a mere ţinute în fân, aduse de … (Citește mai departe)

  • Străjerul

    0 Comments

    Cum dorm îngerii Domnului în boabele de grâu toată iarna
    ca şi cum cerul celest ar hiberna în pâine sau poate zeii
    zeii ar sta la pândă ar ţâşni primăvara printre pietrele morii până la noi în suflet
    deasupra tuturor stă un ţăran cu privirea pierdută în zare şi cu
    raza lunii înfiptă adânc în piept până la oase e străjerul
    duhnind a câmpie semănând … (Citește mai departe)

  • Luni, începutul apocalipsei. Mielul

    0 Comments

    abia de mă trezesc sunt tot durere cruntă în oasele moi
    tocmai a început apocalipsa, e luni, ca o revoluţie roşie de pluş
    pe tâmpla mea de cretă stă înfipt un corb cu ochii scurşi
    din umeri îmi cresc aripi grele negre sunt doar un demon
    Dumnezeu aruncă în stele cu tigve de cai sau de arhangheli
    din ținutul Magdala până în câmpia mea doar … (Citește mai departe)

  • Asistenta cu sâni din cauciuc

    0 Comments

    silabe de sânge vibrând
    în vremelnicia celulelor maligne
    suntem oameni fără trup
    cumva ni se face rău de atâta frig și întuneric
    cu privirea lipită de geamul murdar
    spre răsărit în salonul unu etajul trei
    în apele verde închis ale mării
    tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri
    parcă ești o corabie eșuată
    o fantomă

    în stabilopozi trosneşte betonul
    pescăruşii desenează pe cer
    o … (Citește mai departe)

  • Plouă în cer

    2 Comments

    în satul meu casele au ferestrele topite de lună
    uliţele sunt cotropite de câmpia aspră de secetă şi jale
    în vişini cucii cu căşti de oţel, pitit sub umbra zilei eu
    nici nu am curajul să privesc în mine și ce să văd?
    așa că stau cu privirea trează și ea se subțiază continuu
    de mi-aş potoli plânsul poate aş dormi somnul promis

    putregaiul din … (Citește mai departe)