Category Archives: Câmpia în genunchi

  • Frica

    0 Comments

    în mine e spaima de nuntire laolaltă
    cu nevoia de singurătate
    stau cuminţi şi stinghere ţinându-se de mână
    ca două orfeline chircite sub candela învierii
    ca şi cum luna e grea c-un greiere de lână
    dimineţile îmi sunt murdare prelinse din fructul nopţii
    praf de rodie azvârlit într-o doară
    peste seminţele de cânepă crudă

    – lasă-mă să te blestem şi să te plâng ca pe … (Citește mai departe)

  • Catharsis

    0 Comments

    „Luminată e de pâine masa mea la care scriu
    cu o pană lustruită dintr-un spic suav de grâu”
    (Marin Lupşanu – O familie de ţărani)

     

    e frig în lume ne sticleşte viaţa de ger
    susură rana din tâmplă a moarte
    eu până la prăsele înfigeam ochiul în cer
    trosnesc în mine toţi zeii
    în livezi stau să înflorească duzii printre cruci
    si luna îşi … (Citește mai departe)

  • Câmpia făgăduită, vise

    0 Comments

    câtă uimire este în aburul ce se ridică din câmpie
    în dimineţile cu rouă eu cel venit din munte în bejenie
    în genunchi bolborosind rugăciuni de taină

    şi ploi şi fum prin vene se înalţă ca un glob de lumină
    lanuri întregi de maci urcă în morile din vis
    în morile cu lanţ, în morile de vânt se macină iluzii
    – visul unu: am semănat … (Citește mai departe)

  • Au înflorit în mine duzii…

    0 Comments

    au înflorit în mine duzii atât de înalt încât
    cucii din ei ating cu ciocul ochii lunii

    la marginea satului ţăranii îşi cară în spate câmpia
    şi o urcă în mori uriaşe ca nişte cetăţi
    vopsite în roşu la margine de zare
    în fiecare pâine este zidită umbra unui bun
    şi lacrima mamei frământată cu sare şi cu sânge

    – când se naşte în câmpie … (Citește mai departe)

  • Câmpia din inima mea

    0 Comments

    cum mureau gutuile la fereastra mea
    din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară
    şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună
    căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea
    venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare
    şi te împrumuţi la nesfârşit stării de floare
    iar dorul tău nu doare doar te moare /câmpie din … (Citește mai departe)

  • Metamorfoze

    0 Comments

    cum se desprinde ochiul de pe luciul apei
    negustorul de săbii cu tâmpla crestată
    apoi omul de tinichea şi tu bându-ţi cafeaua
    pe furiş sub norul de fum şi-o frunză de laur
    cineva tot desenează o dungă verde pe hol
    peste ochi şi noi alunecăm de-a lungul ei
    murmurând cuvinte ciudate
    un talmeş-balmeş şi nici nu ştiu cum
    deodată se face înghesuială în ochiul tău … (Citește mai departe)