Category Archives: Critică & recenzii

  • Poetul poemelor din săptămâna uitată

    0 Comments

    „Cum facem uneori schimb de purtători ai poeziei, eu i-am prezentat diriguitorului revistei „Helis” câțiva autori, după părerea mea, demni de luat în seamă, altfel s-ar scufunda printre cutele anonimatului înainte să le aflăm puterile creative; la rândul său m-a tras de mânecă, dacă i s-a ivit prilejul, ceea ce s-a întâmplat o dată în plus în numărul din ianuarie 2014 al revistei, unde a … (Citește mai departe)

  • Băiatul de la pagina 5

    0 Comments

    Îi mulţumesc foarte mult doamnei Nicoleta Milea, poetă și comentatoare a literaturii contemporane, pentru cronica volumului meu de poezie Ucigașii de vise – „O rafinată sinteză a consistenței lirice”, apărută în numărul din luna iulie 2019 al revistei literare Caligraf.

    Pentru cei care vor să citească revista, o puteți downloada de aici!… (Citește mai departe)

  • Furtuna de foc

    0 Comments


                Natura adună la un loc toate splendorile pământului, tulburând spiritele cu iluzii. Să învăţăm de la flăcările cerului ce este apusul, de la mare cum se pierd valurile, de la Bărăgan cum trimite pârjol spre candoarea sufletului, și, de la Petre Ioan Crețu, cum să iubim câmpia. Poetul s-a confundat pe el însuși cu acest spațiu, împovărându-se cu formele, culorile și trăirile lui și ale (Citește mai departe)

  • Conștiința mãrturisitoare

    0 Comments


    Articol apărut în revista literară „Bucureștiul literar  și artistic”, nr. 54, martie 2016, pagina 5.

    Petre Ioan Crețu (n.1954) a publicat, între 1976 și 1983, poeme în revistele  Contemporanul, România literarã, Vatra și SLAST. În 1983 a înființat și condus la Cãlãrași cenaclul Danubius pe care l-a pãrãsit 3 ani mai târziu când a renunțat, totodatã, sã mai scrie. Dar, în 1992 (Citește mai departe)

  • Vremea lui Pic

    0 Comments


         În peisajul eclectic al postmodernității lirice, Petre Ioan Crețu practică o poezie autoreflexivă și dominată de un imagism bogat. Raliat optzeciștilor prin asimilarea unei poetici disponibile spre nou, spre experiment, ludic și ironie, poetul își asumă singurătatea și singularitatea în cadrul generației, fiindcă publică mai puțin, în raport cu ceilalți, fără a se îndepărta totuși de gravitatea și însemnătatea actului poetic. După etapa unui (Citește mai departe)