• Fără categorie

    Poem bramburit tăiat în felii

    – experiment în două părți inegale despre viața feliată Julien – I după-amiaza îmi plăcea să mă tolănesc pe iarbă cu viața îndreptată spre sud mereu mi se părea că e mai cald așa că e și mai mult soare și mă holbam la tine până-mi înverzeau ochii și-mi creșteau muguri pe lobi spre seară turnam în mine printr-o pâlnie de plastic maro gândurile versurile îngânate și tot ce mustea a salivă greoi strânse din iarbă ori stoarse de sub unghii lăptos îți mai aduci aminte cum defilai pe holuri la braț cu asistentele bătrâne din schimbul trei și cum înfigeam o seringă în patul de fier? apoi venea asistenta…

  • Fără categorie

    Roata din suflet

    Recită scriitorul Lucian Dumbravă. Felicitări! Rostirea lui este foarte frumoasă și îi mulțumesc mult.  în sufletul meu este o roată încă dinainte de a mă naște a avut-o și bunicul se pare că stră-străbunicul a purtat-o pentru prima dată era un fel de roată de rezervă ori de câte ori se rupea roata la căruță se dădea în spate pe furiș și scotea pe sub piele roata cea bună îi era rușine să nu-l vadă careva și să râdă să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet o roată, de parcă nu putea să-i crească o damigeană cu țuică sau o nevastă frumoasă stră-străbunica nu era o femeie…

  • Fără categorie

    Poate că nu

    poate că moartea nu e moarte e doar un timp ferecat poate într-un cer uitat poate într-o novă stingheră și-n câmpul meu sunt cruci și cuci în duzi și plouă în crug și plouă în noi, năprasnic nor lângă nor piatră lângă piatră o câmpie sufletul meu într-o altă câmpie la margine de lumii stă țăranul orb învelit cu rouă şi ţărână străveziu ca o nălucă el e lacrima grea a Geei calul de ham vândut în obor dă-ţi frunzele jos toamnă şi urcă-te în pom şi toate acestea se opresc atunci când creşte de sub pruni câmpia cumva ne potrivim degetele în fiecare dimineaţă de luni degetul mic la…

  • Fără categorie

    Seceta a ucis toată câmpia din mine

    e atâta căldură furioasă lichidă peste tot soarele se prelinge pe lângă bolta subţire în orașele lumii umbrele orbilor se lipesc de asfaltul topit ies aburi în zare ca nişte duhuri rele oraşul a înnebunit curge ca o lavă fierbinte în câmpie peste brazde, peste ştiuleţii arzând şi macii împietriţi ţăranii jertfesc soarta în lanul ars de porumb iese paparuda în miez de taină să ude arşiţa din cuci şi cântă ca o târfă cu umerii de spumă în minijupă şi cizme de gumă s-au răsculat toţi caii morţi din fântâni printre coloanele de lumânări cu coastele aripi, cu mirosul de hoit ca nicicând ei străbat câmpia de-a lungul şi…

Scroll Up Scroll Up