• No man's land,  Poezie

    Umbre împrăștiate pe ai noștri pereți

    îţi sângerează sufletul și tălpile de atâta mers și umbrele îți sunt tocite de teniși fioroși pe mine mă doare ploaia și plânsul tău fără rost timpul desfoaie petalele florilor în somn apoi părul tău cum plutește haotic Doamne, cât de frumoasă îmi eşti și câtă dorință ai strâns la piept bezna ne dezmiardă ne mângâie tandru buzele noastre arse de ploi se caută ca într-un dans ritualic ne tot înălțăm pe rând la cer până obosim și se face frig îți spun că vine iarna și că te părăsesc

  • No man's land,  Poezie

    Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia

    un funcționar de la ministerul haihui mi-a pus ștampila cum că aș fi bolnav de o boală necruțătoare de fapt bolile mele erau mult mai multe și incurabile cum ar fi lenea beția trufia minciuna visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei luam poziția necesară și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți până mă usturau ochii de atâta nemișcare îi rostogoleam în orbite până când universul devenea cu josul în sus și o luam de la capăt gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer după reguli numai de ele știute mai eram cotropit și de îngerii de fum prin taverne nu râde iubito de atunci…

  • No man's land,  Poezie

    Candelă întoarsă fără niciun rost

    uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe dacă se poate unul de celălalt până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care…

  • No man's land,  Poezie

    Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi

    ai venit într-o noapte pe furiș și mi-ai frânt zborul de fluture apoi m-ai închis într-o cușcă de lemn ți-ai adus un fotoliu și în fiecare dimineață îi schimbai locul încercând să vezi lucrurile și din alte perspective până într-o noapte când a venit un înger și m-a scos din cușcă în loc să fug te-am furat din somn și te-am ascuns în păsări cu aripi mari ca niște fâșii de lumină să nu poată s-ajungă niciun străin la tine dormim fiecare în somnul celuilalt și încercăm să visăm către cer tu femeie ascunsă în pasări eu doar prizonierul tău amândoi rătăciți în casa din nori fără uși și ferestre…

  • No man's land,  Poezie

    În nopțile de luni de miercuri și joi

    uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe se poate unul de altul până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care să…

  • No man's land,  Poezie

    Lumânarea din glastră și tusea din geam

    Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020 aseară înnebunit de spaimă îngerul mi-a bătut în geam mi-a șoptit bâlbâit că nimeni nu știe cine e de fapt stăpânul morții uite, seceră de-a valma cu aceeași furie oarbă atât în cer cât și pe pământ a înjurat cu năduf și a fugit în noapte bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz după care se-ntoarce degrabă în fabulele sale mofluz de atunci nu mi-am mai văzut îngerul licărind în fereastră i-am aprins o lumânare și atât deși mereu îmi…

  • No man's land,  Poezie

    Puiul de urs cu bască și jiletcă mofluz și puțin confuz

    ceața e un animal cenușiu și abil îmi mușcă din fugă pulpele de aer sau mă lovește în piept cu pietre și vaier tâmpla se strivește moale de caldarâm și mor apoi mă cuprinde frica de subsuori și mă poartă târâș din moarte în altă moarte fără niciun rost din degete îmi atârnă picături bolnave de sânge prin ochii mei căprui cu bască și jiletcă trece ursuz un pui de urs necăjit tare mofluz și cam confuz și nu știu de ce dintr-odată brațele mi se prefac în păsări călătoare cu pene asudate ciocolată cu lapte în gheare și cu freza pe spate

  • No man's land,  Poezie

    Dintr-o umbră în alta

    va trebui să ne împlinim unul altuia sufletele până vor deveni pereche apoi le vom rostogoli până se vor rotunji după care vom trece febril în starea de îngeri așa cum o larvă se transformă în fluture ca într-un joc cu icoane și demoni unde palmele noastre vor construi povești și castele sau vor îmblânzii cutele cearceafului urmele trupului tău umede șoaptele fierbinți ale șarpelui și acel du-te vino dintre coapsele tale nici nu știu cât de conștienți am fost în trecerea prin această lume și nici nu știu câte existențe și mai ales câte oglinzi am străbătut în devenirea noastră în durere se pare că prea multe pustiuri au…

  • No man's land,  Poezie

    Păsări de aer sau școala de zbor

    voi scrie în aceste poem doar despre noi copiii triști ai nopții mai ales despre cum mărșăluiam năuci prin țara nimănui ca niște stranii arătării apărute apărute din vis poate aveam trupuri de abur sau poate doar de fum și cum săpam în sare ultimul nostru drum de-a lungul șoselei de piatră ce drum apoi dormim pe rând în ochiul meu stâng și numai după o oră ne facem păsări uluitoare și zburăm în cercuri largi peste orașul nostru din sticlă și pământ în fiecare dimineață vii de departe și îmbrăcată în verde alteori în mov într-o mână ai o sticlă cu vin în cealaltă un mop îmi pui mai…

  • No man's land,  Poezie

    Încheiere de carte

    de mă vei căuta ai să mă găsești în locul ascuns în satul meu în casa mea părintească pipăind cu ochii întunericul lumii unde grădina e plină de umbre de pomi așezate una lângă alta ca niște soldați în spatele lor oasele mele vor prinde rădăcini și din ele vor crește lăstari puternici care se vor împleti și se vor face zid să-mi apere moartea unde plouă întruna cu ochii mei căprui peste amintirea sânilor tăi purpurii

Scroll Up Scroll Up