• No man's land,  Poezie

    Stop cadru sau ultima licărire

    din camera mea toate zilele se văd cenușii și de fiecare dată când am curajul să pășesc afară lumina mă izbește năucitor în frunte și toată lumea se învârte cu mine într-o teribilă buimăceală deși cerul încă e albastru norii sunt și ei sus și tot albaștri iar pământul e ca pământul pământ mai tot timpul în satul meu oamenii sunt ocupați cu nemișcarea stau chirciți în spatele umbrei și de plictiseală sau foame își își taie hălci mari din curcubeu și strălucesc în noapte intermitent ținând fiecare câte un scarabeu în palme tot mai des îmi amanetez de sub pleoape cerul de sub unghii pământul de sub tâmplă nemurirea…

  • No man's land,  Poezie

    Anatomie provincială

    „Am să-ți spun bună seara, deși va fi zi” Ca un fum de ţigară, sufletul – Adrian Păunescu ceva ca o mașinărie infernală ticăie în oasele mele nepăsător merg mai departe în suflet știu sigur am un pendul el mă ajută să țin ritmul atâtea poeme pe cuvânt atâtea iubiri și atâtea lacrimi la zi un organ important este poetul organ social se spune că doar poeții militanți sunt importanți mie îmi plac acei poeți care se zbat ca ziua de azi să fie ziua de ieri și vinul bun și alb la fel de importanți mi se par și morții morții din neam și cum bântuie ei prin podurile…

  • No man's land,  Poezie

    Umbre împrăștiate pe ai noștri pereți

    îţi sângerează sufletul și tălpile de atâta mers și umbrele îți sunt tocite de teniși fioroși pe mine mă doare ploaia și plânsul tău fără rost timpul desfoaie petalele florilor în somn apoi părul tău cum plutește haotic Doamne, cât de frumoasă îmi eşti și câtă dorință ai strâns la piept bezna ne dezmiardă ne mângâie duios buzele noastre topite de ploi se caută ca într-o zăpăceală ritualică și ne tot înălțăm la cer când eu când tu pe rând până obosim și se face frig îți spun că vine iarna că te părăsesc și nu mă crezi

  • No man's land,  Poezie

    Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia

    un funcționar de la ministerul haihui mi-a pus ștampila cum că aș fi bolnav de o boală necruțătoare de fapt bolile mele erau mult mai multe și incurabile cum ar fi lenea beția trufia minciuna visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei luam poziția necesară și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți până mă usturau ochii de atâta nemișcare îi rostogoleam în orbite până când universul devenea cu josul în sus și o luam de la capăt gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer după reguli numai de ele știute mai eram cotropit și de îngerii de fum prin taverne nu râde iubito de atunci…

  • No man's land,  Poezie

    Candelă întoarsă fără niciun rost

    uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe dacă se poate unul de celălalt până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care…

  • No man's land,  Poezie

    Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi

    ai venit într-o noapte pe furiș și mi-ai frânt zborul de fluture apoi m-ai închis într-o cușcă de lemn ți-ai adus un fotoliu și în fiecare dimineață îi schimbai locul încercând să vezi lucrurile și din alte perspective până într-o noapte când a venit un înger și m-a scos din cușcă în loc să fug te-am furat din somn și te-am ascuns în păsări cu aripi mari ca niște fâșii de lumină să nu poată s-ajungă niciun străin la tine dormim fiecare în somnul celuilalt și încercăm să visăm către cer tu femeie ascunsă în pasări eu doar prizonierul tău amândoi rătăciți în casa din nori fără uși și ferestre…

  • No man's land,  Poezie

    În nopțile de luni de miercuri și joi

    uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe se poate unul de altul până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care să…

  • No man's land,  Poezie

    Lumânarea din glastră și tusea din geam

    Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020 aseară înnebunit de spaimă îngerul mi-a bătut în geam mi-a șoptit bâlbâit că nimeni nu știe cine e de fapt stăpânul morții uite, seceră de-a valma cu aceeași furie oarbă atât în cer cât și pe pământ a înjurat cu năduf și a fugit în noapte bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz după care se-ntoarce degrabă în fabulele sale mofluz de atunci nu mi-am mai văzut îngerul licărind în fereastră i-am aprins o lumânare și atât deși mereu îmi…

  • No man's land,  Poezie

    Puiul de urs cu bască și jiletcă mofluz și puțin confuz

    ceața e un animal cenușiu și abil îmi mușcă din fugă pulpele de aer sau mă lovește în piept cu pietre și vaier tâmpla se strivește moale de caldarâm și mor apoi mă cuprinde frica de subsuori și mă poartă târâș din moarte în altă moarte fără niciun rost din degete îmi atârnă picături bolnave de sânge prin ochii mei căprui cu bască și jiletcă trece ursuz un pui de urs necăjit tare mofluz și cam confuz și nu știu de ce dintr-odată brațele mi se prefac în păsări călătoare cu pene asudate ciocolată cu lapte în gheare și cu freza pe spate

  • No man's land,  Poezie

    Dintr-o umbră în alta

    va trebui să ne împlinim unul altuia sufletele până vor deveni pereche apoi le vom rostogoli până se vor rotunji după care vom trece febril în starea de îngeri așa cum o larvă se transformă în fluture ca într-un joc cu icoane și demoni unde palmele noastre vor construi povești și castele sau vor îmblânzii cutele cearceafului urmele trupului tău umede șoaptele fierbinți ale șarpelui și acel du-te vino dintre coapsele tale nici nu știu cât de conștienți am fost în trecerea prin această lume și nici nu știu câte existențe și mai ales câte oglinzi am străbătut în devenirea noastră în durere se pare că prea multe pustiuri au…

Scroll Up Scroll Up