Orații de moarte și nuntă

  • Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Moartea mea străină

    mai întâi am construit un zid în jurul meu un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar fiecare pasăre fiecare adiere care trecea peste zid purtau veşti şi doruri şi numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam şi desenam cu creta pe zid amintiri, fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroaşe parcă se subţia când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi toată ura mea cu înverşunare nebună până când s-a ros toată carnea şi oasele degetelor roase şi ele de zid au fost luate…

  • Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Păsări rude

    unde chemarea sângelui viscolește zăpezi teribile uite cum îți sfâșie amintirea și plânsul mereu îmi va fi dor de tine și primăvara chiar nu mai vine tremură carnea în răni ca niște felinare de fum și frig se face întruna focul nostru înghețat păstrat în lampioane și casele cum se revoltă în zborul lor ca niște avioane huruind de zor din acoperișuri și din hornuri și din ferestre se mai aud în noi cântece și suspine de nuntă cântate de un pianist miop și o cântăreață ferecată într-un cub de zahăr apoi privirea ta oblică și mută înlăcrimată ca de ciută cad în genunchi îți cuprind picioarele ude adio adio…

Scroll Up