• Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Păsări rude

    unde chemarea sângelui viscolește zăpezi teribile și cum îți sfâșie amintirea și plânsul mereu îmi îmi va fi dor de tine și primăvara uite nu mai vine cum tremură carnea în răni ca niște felinare de fum și cât de frig se face focul nostru înghețat păstrat în lampioane verzi și casele cum se revoltă în zborul lor ca niște avioane huruind de zor din acoperișuri și din hornuri și din ferestre se mai aud în noi cântece și suspine de nuntă cântate de un pianist miop și o cântăreață încremenită într-un cub de gheață privirea ta oblică și mută cad în genunchi îți cuprind picioarele ude adio adio se…

Scroll Up Scroll Up