Category Archives: Poemele săptămânii uitate

  • Poemul de miercuri

    0 Comments

    într-o după-amiază de vară
    Dumnezeu ne-a chemat la el
    ne-a dat câte un poem
    să-l scriem pe suflet cu sânge
    și un crin
    după care puteam să facem ce vrem
    uitaţi sau ascunşi
    între două femei
    şi o sticlă cu vodcă

    cel mai greu
    se dăltuiau versurile clasice
    ele se încăpăţânau mai tot timpul
    la nemurire
    literă cu literă
    şi noi ne pierdeam răbdarea

    tot … (Citește mai departe)

  • Poemul de marți

    0 Comments

    prin geamul murdar
    deodată văd o lumină ciudată
    ceva între verde şi mov,
    soarele biciuia marea
    c-o mie de cnuturi
    parcă ploua

    de undeva,
    nu departe de mal,
    delfinul meu
    îmi făcea semn cu aripioarele,
    eram la etajul al treilea al spitalului
    într-un scaun cu rotile
    care nu era al meu
    dar era comod
    şi priveam marea
    beam o cafea
    şi trăgeam cu nesaţ din … (Citește mai departe)

  • Un alt poem de luni

    0 Comments

    cumva acolo sus
    se-ntâmplă ceva fabulos
    momentul acela de linişte
    de dinaintea creaţiei poate

    – în mine încolţesc sacre icoane
    le ud cu lacrimi
    le hrănesc cu suferinţă
    și puţin rom
    din când în când și vodcă
    până cresc mari
    apoi
    când le vine sorocul
    vin iconarii să le cumpere
    iar eu le lipesc timbre ştampilate
    pe frunte




    (Citește mai departe)
  • Poemul de luni

    0 Comments

    cineva îmi spunea că păpădiile au prostul
    obicei de a încărunţi din plictiseală
    – ridică-te Lazăre tu eşti Dumnezeu şi biserică
    ia-ţi patul şi te du şi s-a dus
    nici el nu ştie unde
    s-a trezit deodată aşa în pustiu
    c-un pat în spinare
    şi cu o mare durere în suflet
    de abia se obişnuise cu moartea
    mai schimba şi el o vorbă
    cu Dumnezeu… (Citește mai departe)

  • Secvență

    0 Comments

    cum stăm noi aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii
    în paturi de fier la perete la etajul trei salonul unu
    salonul spânzuraţilor
    salteaua-i subţire
    şi noi ne facem tot una cu fierul

    năluci mov sprijinind o ţeavă de calorifer
    fac filozofie la o ţigară pe balcon
    câţiva bolnavi recită versuri de Nichita
    strânşi într-un colţ
    iar marea-i zbârlită şi afară a nins
    frunze de aramă strivite… (Citește mai departe)

  • Vodca, femeia și cartea

    0 Comments

    În fiecare
    seară
    îmi consum porția cuvenită de vodkă
    și sucul de roșii
    și atât de tare mă îmbăt
    gospodărește
    încât călăresc fel de fel de cai
    pe pereți
    până într-o seară când
    plictisit
    m-am dus la Dumnezeu și i-am zis
    Doamne
    ai milă de mine
    vreau să încerc și eu femeia
    animalul acela
    splendid, perfect și electric.

    În fiecare seară
    îmi consum porția cuvenită … (Citește mai departe)