• Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Poemul de joi

    iau cuvintele adunate în noi unul câte unul şi le storc de ce au ele mai bun de sensuri de poezie de tot după care le arunc pe străzi să le devoreze şobolanii silabă cu silabă și ei le învățau mai întâi pe de rost deși știau că nu le folosesc la nimic pot să răstignesc toate cuvintele pe crucea tăcerii dar mi se pare o pedeapsă prea aspră pentru ziua de joi

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Poemul de miercuri

    într-o după-amiază de vară Dumnezeu ne-a chemat la el ne-a dat câte un poem să-l scriem pe suflet cu sânge și un crin după care puteam să facem ce vrem uitaţi sau ascunşi între două femei şi o sticlă cu vodcă cel mai greu se dăltuiau versurile clasice ele se încăpăţânau mai tot timpul la nemurire literă cu literă şi noi ne pierdeam răbdarea tot căutam rime sublime în vinul prost mai rătăceam şi printre alte poeme în cârciumi sticloase cu ciclopi jumătate himere jumătate şchiopi fratele meu geamăn s-a sinucis cu o frunză în somn i s-a părut o blasfemie să atingă un poem cu un suflet de om…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Poemul de marți

    prin geamul murdar deodată văd o lumină ciudată ceva între verde şi mov, soarele biciuia marea c-o mie de cnuturi parcă ploua de undeva, nu departe de mal, delfinul meu îmi făcea semn cu aripioarele, eram la etajul al treilea al spitalului într-un scaun cu rotile care nu era al meu dar era comod şi priveam marea beam o cafea şi trăgeam cu nesaţ din ţigară, în mine se-auzea și muzică Deep Purple parcă Fools îmi era bine ţineam ochii închişi şi sorele mi se lipise de tâmplă tâmpla sprijinită de geam geamul cu o mie de vise lipite murdar sau cuvinte de noi rostite rătăcite în van mă desprind…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Poemul de luni

    cineva îmi spunea că păpădiile au prostul obicei de a încărunţi din plictiseală – ridică-te Lazăre tu eşti Dumnezeu şi biserică ia-ţi patul şi te du şi s-a dus nici el nu ştie unde s-a trezit deodată aşa în pustiu c-un pat în spinare şi cu o mare durere în suflet de abia se obişnuise cu moartea mai schimba şi el o vorbă cu Dumnezeu sau cu alte persoane interesate de nimicuri în lumea mea mofluz fac vaporaşe din hârtie cu două etaje şi ele plutesc aşa boţite şi nepăsătoare prin sângele meu îngroşat până când îmbibate deja se vor lăsa încet încet la fund şi se vor lipi de…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Secvență

    cum stăm noi aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii în paturi de fier la perete la etajul trei salonul unu salonul spânzuraţilor salteaua-i subţire şi noi ne facem tot una cu fierul năluci mov sprijinind o ţeavă de calorifer fac filozofie la o ţigară pe balcon câţiva bolnavi recită versuri de Nichita strânşi într-un colţ iar marea-i zbârlită şi afară a nins frunze de aramă strivite – pescăruși de argint străpung zarea pufoasă mă ascund după pietre şi tac cei de la salonul trei se preling pe lângă perete pe hol în şir indian cei de la doi desenează curcubeie cu creta din când în când mai trece câte o asistentă blondă…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Vodca, femeia și cartea

    În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de vodkă și sucul de roșii și atât de tare mă îmbăt gospodărește încât călăresc fel de fel de cai pe pereți până într-o seară când plictisit m-am dus la Dumnezeu și i-am zis Doamne ai milă de mine vreau să încerc și eu femeia animalul acela splendid, perfect și electric. În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de femeie și câteva flotări și genoflexiuni să fiu proaspăt și atât de tare mă entuziazmez încât mă arunc pe fereastră de la etajul trei până într-o seară când șontâc șontâc m-am dus la Dumnezeu și i-am zis hai sictir Doamne femeia e o bucurie…

Scroll Up Scroll Up