Category Archives: Poezie

  • Prizonierul

    0 Comments

    tu mi-ai zis că am rămas
    toată viața
    prizonier visului meu
    și abia acum am înțeles
    că niciodată nu l-am părăsit
    că întotdeauna am fost
    pe dinăuntrul meu
    bine înfipt
    unde tot cresc neostoit
    ruguri înalte
    ca niște turle de biserici
    focurile gheenei
    spui tu
    unde mă nasc în fiecare clipă
    experiment nereușit
    fiară
    fără gheare și colți
    înspăimântată
    de întunericul din proprii ochi
    trezește-mă … (Citește mai departe)

  • Candelă întoarsă

    0 Comments

    cum strălucește până și în cer
    lumina ochilor tăi
    în fapt
    e singura amintire cu tine
    atât mi-a mai rămas
    dorul înfipt în carne adânc
    cu o tristețe deplină

    stăm pe marginea lumii nemișcați
    ca doi fluturi beți
    și fermentăm de zor
    în drojdii perfide străine de noi
    iar zilele
    devin tot mai puține
    știm asta și tot nu înțeleg de ce
    ne zidim cu … (Citește mai departe)

  • Cutia neagră

    0 Comments

    vor experimenta
    și vor face din noi gândaci
    cu șase picioare
    și viermi și frig
    și nu ne mai pasă
    de nimic
    ne vom scoate dinții
    unul la altul pe rând
    apoi vom râde cu gura căscată
    până la urechi
    unul de altul
    înjur și râd și plâng
    și merg mai departe

    oasele ni se subțiază
    sub piele roase de timp
    și se transformă în … (Citește mai departe)

  • Clopot de veghe

    0 Comments

    să nu mă pierd mi-ai legat la gât
    un clopot de bronz
    apoi un clopot de lumină
    dar și un clopot de fier
    și toate aveau limbile
    din ardezie să sune a nuntă sublim
    din carnea lor mușcată
    îmi curgea luna peste piept
    mustind de întuneric
    doar ochii ce îmi mai scânteiau
    de dragul tău
    țopăiam în jurul patului
    și a trupului tău
    se mai … (Citește mai departe)

  • Îți făceam disperat cu mâna

    0 Comments

    vietățile care trăiesc în somnul meu
    s-au schimbat, nu știu cum
    dar le-au crescut gheare și colți și păr
    din când în când le mai ieșea un os
    prin genunchii de sânge
    și se auzeau de nicăieri
    respirația timpului greoaie
    și ghilotine desprinzând universul
    dintre nove și stele cu o singură tăiere
    de o parte lumină de alta restul lumii

    noi rămâneam în neant suspendați… (Citește mai departe)

  • Copilul nostru

    1 Comment

    îmi amintesc cum făceam noduri batistei
    să nu uităm că suntem
    și că am zburat pe deasupra lumii cândva
    ținându-ne de mână

    lângă sobă bunica torcea fire de aur
    sau împletea aripi de înger
    la fereastră
    maică-mea țesea ștergare de borangic
    pe care le împăturea frumos
    în lăzile de zestre
    pentru cele două surori
    care așteptau să crească
    și să se mărite

    în casă mirosea … (Citește mai departe)

  • Să ne trăiți, tovarăși!

    0 Comments

    (după o idee năstrușnică din anul 82, recitată de multe ori pe scenă în anii 83 – 84 și nu am pățit nimic)

    Prin fața mea trec soldați
    în pas cadențat
    rap – rap rap – rap
    din ochiul drept în ochiul stâng
    este armata poporului roz
    de ochi îmi atârnă talanga
    în spate port o pancartă mov
    în suflet chemarea
    la luptă, la luptă, … (Citește mai departe)

  • Copilul

    2 Comments

    din mine te vei înălța copile până la aripi
    un fâlfâit scurt
    apoi te voi duce în orașul unde
    dacă nu ești atent
    străzile mușcă rău din tine
    și unde plouă continuu
    iar cerul e pătat mereu
    de curcubeie

    știm amândoi că pofta ta nebună de lumină
    e greu de potolit
    mai ales că aici în lumea noastră e murdară
    impuritatea ei te doare
    până … (Citește mai departe)

  • Nuntă în zori

    0 Comments

    Cât de sfioasă pare moartea
    așa, cu broboada pe ochi
    cu degetele mâinilor umflate de trudă
    și ținute în poală smerit
    sub care
    nici nu se vedea coasa ascunsă
    coasa tocită de viețile bărbaților tineri
    eu cred că moartea a îmbătrânit
    de prea multe ori am văzut cum i s-a urâțit fața
    apoi așa cu brâul de lână peste coapsele dure
    nici nu zici că … (Citește mai departe)

  • Locuitorii

    0 Comments

    nu știu dacă ți-am spus
    dar în lumea mea se merge invers
    adică în mâini
    și avem toți frunțile julite de pietre și de timp
    când se roade carnea după falangele degetelor
    le desprindem de noi și le facem fluiere
    ca apoi strânși în jurul focului
    să cântăm din ele
    cu bucurie uneori dar și cu ciudă
    – să ne auzi cum urlăm din degete … (Citește mai departe)