Poezie
ACOPERIȘ 7
mereu îmi ziceai îngroapă-ți ochii în cer și scrie o carte dar nu am înțeles niciodată ce încercai să-mi spui pe dealuri se aprindeau focurile albe ca niște ninsori și ca de nicăieri venea o mână ce ne înfășura și spațiul câmpiei se muta puțin incomodat și trist câteodată mă lăsasem părăsit să respire și trupul să fac oareșce curățenie și un duș și dintr-odată sunt în fața oglinzii în care de câte ori mă uit nu mă regăsesc de multe ori eram în tine undeva într-un colț prăfuit cumva fericit mulțumit ca și cum reușisem în viață și nimic nu era mai frumos decât noaptea întâlnirii noastre dintâi ce…
Vecinul cu mâna stângă legată la spate
În fiecare dimineață mă urcam pe casă și-mi dădeam drumul s-alunec pe tabla de acum lucioasă de atâta lustruire cu fundul când atingeam pământul carnea mea zicea hâc cu un zgomot sec și înfundat într-o dimineață a venit vecinul și m-a întrebat că ce fac i-am răspuns de acolo de sus de pe acoperișul casei că fac o fântână în cer cu apă de rouă și cu o cumpănă roz din lemn de alun adus din Piatra Craiului acum ca să știți vecinul ăsta avea o mână legată la spate și când m-a auzit ca sap o fântână în cer de uimire și de năcaz și-a legat și cealaltă mână…
Fals poem despre o lobotomie transorbitală
Onorat juriu, ieri am dat peste mine în sufragerie cum stăteam pe un scaun în mijlocul camerei și mă holbam la un borcan plin cu un lichid care de la distanța de la care mă uitam îmi părea a fi vâscos și cu nuanțe de verde și în care plutea un creier, abia când am citit ce era scris pe eticheta lipită pe borcan mi-am pus întrebarea dacă nu cumva ar putea fi creierul meu și imediat mi-am pipăit capul cu mâna dreaptă și m-am liniștit aveam capul la locul lui acum chiar îmi părea capul mult mai mare de cât îl știam apoi normal că m-am mai întrebat și…
ACOPERIȘ 6
am văzut cum răul intra în noi și tremuram epileptic murmuram poeme rugăciuni și blesteme de-a valma și nu făceam nici măcar un gest nici măcar nu ne împotriveam măcar așa de amorul artei mă victimizam mă plângeam la prieteni în vreo crâșmă de sat o, cum creștea în mine dorința să te frâng ca pe pâinea fierbinte abia acum o înțeleg pe maică-mea pe când se încuia în ultima cameră și cânta „mierlița cea bolnăvioară” cânta și plângea mai bine de un ceas până când își pierdea glasul se stingea am alergat zeci de maratoane de la un perete la celălalt perete al camerei mele altădată stăteam agățat de…
Morți invers fardați cu gri și roz
Morți invers fardați cu gri și roz Pe ulița mea de o vreme se insinuează în noapte un bărbat cu părul lung și alb cu sufletul și ochii căprui mâncați de molii cu întunericul căzându-i lent pe degetele picioarelor desculțe păşeşte adânc și apăsat pe sub pomi căutându-și habotnic trecutul deși stă totuși ascuns în spatele ochilor lui ca în spatele unui zid unei stânci și nimeni nu pătrunde doar eu ce mai reușesc să-l privesc prin fereastră și prin ochi și curios și nu știu de ce în noaptea asta nu i-am mai văzut umbra sau poate nici nu a avut sau poate el e chiar umbra mea…
ACOPERIȘ 5
asistentele cu buton și coc zuruind pe coridoare din încheieturi acolo unde gândacii supraponderali lăsau urme apoase în aer iar crăpăturile erau pline de stafilococi aurii de cloroform și streptomicină clorofila zvâcnea din pereți brațe subțiri șerpi verzi câte un bolnav se trezea deodată șuierând ce blânzi par bolnavii în fără de lumină lumea obscură din spital cu scările ce duceau la cer umbra mea încă mai era lipită pe peretele din biroul asistentei șefe, asistenta șefă fără sutien sub halatul străveziu pătat de tot felul de mirosuri mă pândea să mă vadă trecând din salon spre baie nici nu apucam să intru când mă și plesnea cu palma puternic…
Pendulând între microcosmos și macrocosmos
George Volceanov – Revista Neuma Nr. 1-2 (75-76) • 2024 Din bogata recoltă poetică a anului 2023 mi-au reținut atenția volumele Gnomul altui pământ de Ionela Ablai (Editura Eikon) și Blues pentru un hidrant roz de Petre Ioan Crețu (Editura Neuma). Paratextul celor două cărți ne oferă indicii interpretative prețioase. Din prezentarea de pe coperta IV a volumului lui Petre Ioan Crețu, semnată de Horia Gârbea, am reținut faptul că avem de-a face cu un autor de o „expresivitate și inventivitate aparte” și cu „o epopee magică”, o „Divină Comedie în care Infernul și Raiul s-au amestecat într-un Purgatoriu ieșit din timp” – aici îmi contrazic distinsul confrate și susțin…
ACOPERIȘ 4
Ne naștem cumva plâns și stăm cu el înfipt în gât ca o gheară până când murim și atunci un alt plâns ne va însoți în pământ pământul din care am fost născuți într-o clipă de grație ca apoi din ce în ce mai des în noi creștea aspru întunericul și cum nu mulți dintre noi strălucesc și atunci cei care o fac luminează și dincolo de moarte poate ar trebui să ne lipim toți morții lumii de sufletul lor și astfel să devenim cu toții un astru puternic cel mai puternic și să le luminăm și visele și somnul și toată viața celor vii să avem un rost acolo…
ACOPERIȘ 3
locul în care nu se întâmplă nimic dacă nu ești atent nici nu știi dacă e noapte sau zi patul meu perna mea casa brațele mele gândurile zborul prunii toate au încremenit într-un asfințit când pe cer străluceau și soarele și luna în același timp parcă se țineau de mână și zâmbeau senil doar moarte mai putea să ne surprindă poate și cucii fâlfâind sublim despicând în felii subțiri miriștea dimineții scăldată de rouă cât de departe pari a fi cu sânul picurând peste icoane viață și lapte de mamă rănită într-un târziu ne prindem de mână degetele mele încolăcindu-se tandru peste degetele tale într-o îmbrățișare tainică fericită mirosind mirosul…
Locuitorii
nu știu dacă ți-am spus dar în lumea mea se merge invers adică în mâini și avem toți frunțile julite de pietre și de timp când se roade carnea după falangele degetelor le desprindem de noi și le facem fluiere ca apoi strânși în jurul focului să cântăm din ele cu bucurie uneori dar și cu ciudă – să ne auzi cum urlăm din degete /parcă a moarte /poate a durere! de cum intrăm în această lume ne dezbrăcăm în grabă hainele lumești altfel ne-ar arde carnea și sângele în goana nefirească a cailor verzi cineva mi-a vorbit despre cimitirele zburătoare din est cât să mă obișnuiesc cu aerul tare…