Category Archives: Poezie

taina câmpiei otrăvită de cuci
– cum smulgeam noi hălci de pâine din ea până la spic
și ne durea carnea ca o rană

sunt lampagiul beat și adormit
sub mirosul zăpezii de trudă
doar o urmă de timp doar o urmă

câmpia chircită sub umbra din noi
uscată de vânt arsă de ploi
noi murim strâmb desfiguraţi şi goi
cu carnea desprinsă cu ochii … (Citește mai departe)

cum ţâşnesc din brazdă spre soare ţăranii
ca nişte fire de grâu
şi cum urcă pâinea în cer ceva mai spre seară
heei, seva pământului trosnea şi se revărsa în floare
şi peste câmp mărşăluiau soldaţii luminii în iţari
fiii câmpiei plămădiţi cu sudoare grea
şi sânge de zână

uneori morile măcinau şi vânt
iarba nu mai creştea doar se usca
priveşte cum păsările
trag … (Citește mai departe)

toată durerea mi se scurgea subtil în pământ
prin picioare
ca şi cum ar fi nişte ţevi
prin care curgea trosnind noroiul din cer
stăteam cumva agăţat de moarte ca de frunze
şi nici nu ştiam că
durerea provoacă dependenţă sevraj sau nemurire
e atâta măreţie în plâns şi văd cum cresc rodii în crug
şi parcă nu-i de ajuns

am văzut odată cum morile … (Citește mai departe)

Vedeam cum îţi urcă pe pulpe ierburi înalte
Cum îţi strălucea pe piept roua şi-n ochi o pată de înger
pe gât ai un contur de buze străine o rană
iar ura ne desprindea violent de pe oase de pe buze

În pat rămâneau doar două urme
tu sângerai în biserica din umărul meu
în altarul coastelor mele
ştii, pluteam fără ţintă în orb
mă … (Citește mai departe)

tu baţi cuie groase în cer
până în măruntaiele norilor chiar şi mai adânc
de care vrei să agăţi îngeri prinşi în capcane de fier
gânduri rătăcite și ele în crug poate și un vis
în care se făcea că un şarpe venea
prin iarbă şi ţi se încolăcea pe glezne
apoi te muşca de pulpă ceva mai sus
după care zburaţi în înalt până … (Citește mai departe)