Category Archives: Poezie

  • Cântecul ploii

    0 Comments

    când ferestrele încep să plângă a rouă
    când orele zilei s-au împuţinat şi vine întuneric
    îmi place să îmbrăţişez ploaia pe furiş
    să o înghesui prin cotloanele cerului
    să o dezmierd, să o sărut
    şi stropii ei ca niște lacrimi de îngeri
    să-mi spele uitarea și sufletul trist

    cu ploaia care se prelinge alb printre pietre
    amintirile așezate tainic în adâncurile timpului
    vor ţâşni jumătate … (Citește mai departe)

  • Semn

    2 Comments

    (Vis I)

    eu în capul patului
    încremenit
    într-o spaimă cumplită
    cu trupul rece de gheață
    atâta liniște îmi pare
    aud doar fâlfâitul flăcării
    lumânării din mână
    ca rostogolirea unor
    șoapte șoapte șoapte
    în salonul ATI
    salonul înstrăinat
    și mirosind a moarte

    nu știu de ce
    dar buzele îmi sunt fierbinți
    chiar fremătătoare
    și crăpate de dorință
    și gura strâmbă
    într-un rigor mortis

    nu te mai … (Citește mai departe)

  • Adagio

    4 Comments

    întotdeauna mi-au plăcut umeri tăi triști
    brațele atârnând a lene obosite de nuntă
    buzele crăpate de dorință
    pielea nădușită cum mirosea mereu a frumos
    a femeie
    încăpeai toată în sufletul meu
    așa cum dormeai într-un colț
    cu capul rezemat de liniștea din mine

    ești dragostea mea de sfârșit, știai?
    vei înflori divin sub mângâierile mele
    sânul tău stâng copilul meu
    ţi-l voi înlănţui cu săruturi (Citește mai departe)

  • Prelungirea drumului de nicăieri

    4 Comments

    drumul nostru
    pe care îl ținem strâns
    sub tălpile bătătorite de vânt
    tu înfiptă la un capăt al lui
    eu la celălalt.
    și ne tot aşteptăm
    cu speranța și timpul agățat de călcâie
    fâl fâl aripa nopții
    pasăre mare și rea

    ne-am cunoscut
    exact dinaintea morții
    de abia am avut timp
    să ne mântuim
    după care ne-am aruncat
    cuminți
    în vâltoarea ceții
    cât de nedrept … (Citește mai departe)

  • Femeia colosală

    2 Comments

    numai tu puteai avea
    acele gesturi de femeie
    zămislită din sânge
    din foc și din carne
    mustind a taină în brațele crucii
    cel mai mult te iubeam
    atunci când îți aruncai șuvița blondă
    peste umăr
    sau când sânii îți zvâcneau
    și-ți săltau odată cu pașii

    apoi mușcata din fereastră
    pe care o mângâiai
    ori de câte ori
    treceai din capod în pielea albastră

    noi bărbații … (Citește mai departe)

  • Flori de cuc

    2 Comments

    de câte ori ne întâlneam
    tu mă întrebai dacă știu că ochii tăi
    încă nu văzuseră lumina
    că sunt atinși de la naștere
    de îngeri cu aripa
    pentru că așa ar fi fost scris
    într-o carte
    eu tăceam și dormeam mai departe
    cu capul la subsuoara brațului tău stâng
    ca o pasăre ciudată

    în căușul sufletului
    purtam cu grijă dragostea noastră
    și de fiecare dată… (Citește mai departe)

  • Du-te-vino

    0 Comments

    el e cel care îți va vinde funia
    înainte să te spânzure cu ea
    bine ai venit pe pământ
    ia și tu un loc în lume
    și ai grijă
    nu te îndepărta prea mult
    de cruce
    îți va veni rândul curând
    cel mai bine ar fi să locuiești
    în aceeași casă cu mine
    îmi zici subțire printre dinți

    te sperii că plouă
    și ne ascundem… (Citește mai departe)

  • Umbre

    2 Comments

    îţi sângerează sufletul și tălpile
    de atâta mers pe jos
    și umbrele ne sunt tocite
    de teniși fioroși
    și tot mă doare ploaia
    și plânsul fără rost

    timpul desfoaie
    petalele florilor căzute
    în somn
    părul tău plutind
    haotic peste zare
    Doamne
    cât de frumoasă îmi eşti
    și câtă dorință ai strâns
    la piept
    bezna ne dezmiardă
    și ne mângâie tandru
    buzele noastre arse de ploi… (Citește mai departe)

  • Ceasornic buimac

    0 Comments

    tu îmi picurai venin
    în urechea mea dreaptă
    eu mă întind obosit
    peste nervii întinși
    gata să plesnească
    la fiecare adiere de vânt
    sau doar la o batere
    de aripă în fereastră

    dau din mâini bezmetic
    ca un fluture beat
    năucit de becul electric
    și mă învârt în cercuri
    din ce în ce mai mici
    din ce în ce mai repede

    poate ar trebui
    să … (Citește mai departe)