Category Archives: Poezie

“Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”

din neguri cumplite vin neamurile
calcă până la sânge dincolo de vintre
cetatea cea mare cetatea sfântă
se aud trosnind oasele străzilor
sub bocancii grei de fier
şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins
în tâmplă bate cornul fiarei
şi peste toate plouă cu … (Citește mai departe)

suntem cumva blestemaţi
trecutul s-a dezlănţuit crâncen ca o fiară peste noi
până la ultima firimitură de viaţă
până la ultima îndreptare semeaţă
pentru fiecare greşeală ni se fărâmă câte şapte oscioare
nici nu-mi puteam închipui cât de multe oase
sunt zidite în noi ca într-o cetate

bucăţi de câmpie în tranzit purtate pe aripi de vânt
Vântul din Sud cu corpul de leu şi … (Citește mai departe)

mă rezemam cu ochii de tăria cerului
ochii bestiei sângerau în întuneric era îmbrăcată în aur
bolboroseam în pumni vorbe neînţelese
şi lumea se destrăma în fire de laur
cu capetele căzute în praf cu nunţile legate în cer
tot rătăceam în câmpie printre lanuri de scrum şi mirişti în vrie
şi cei doi sori răsăriţi unul deasupra celuilalt
abia de se vedeau pe cerul … (Citește mai departe)