Să facem viața un PIC mai frumoasă!
Și această poezie e recitată, cu același talent, de scriitorul Lucian Dumbravă.
Mulțam fain, prietene.
să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin … (Citește mai departe)
orașul meu colorat în verde
și galben galben palid
pătat cu roșul soarelui
apoi buletinul de știri vremea
toate trecute prin ochiul meu căprui
în ecranele de sticlă și leduri
breaking news
ne plimbam pe stradă amândoi
doar ce ne-am cunoscut
în față mergeai tu cu fusta cloș și înflorată
apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte
și strada se înclina nefiresc
casele … (Citește mai departe)
la mine a venit un înger
cu aripile înnodate la spate
să mă întrebe aşa
cum o mai duc eu în general
apoi cu fericirea în particular
cum a venit aşa a şi plecat
cu aripile înnodate la spate
la mine ai venit tu
cu mânecile suflecate
până la coate
te-ai apucat gospodăreşte
să-mi mângâi fruntea
să mă săruţi pe suflet
până când m-am subţiat… (Citește mai departe)
“Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”
din neguri cumplite vin neamurile
calcă până la sânge dincolo de vintre
cetatea cea mare cetatea sfântă
se aud trosnind oasele străzilor
sub bocancii grei de fier
şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins
în tâmplă bate cornul fiarei
şi peste toate plouă cu … (Citește mai departe)
suntem cumva blestemaţi
trecutul s-a dezlănţuit crâncen ca o fiară peste noi
până la ultima firimitură de viaţă
până la ultima îndreptare semeaţă
pentru fiecare greşeală ni se fărâmă câte şapte oscioare
nici nu-mi puteam închipui cât de multe oase
sunt zidite în noi ca într-o cetate
bucăţi de câmpie în tranzit purtate pe aripi de vânt
Vântul din Sud cu corpul de leu şi … (Citește mai departe)
mă rezemam cu ochii de tăria cerului
ochii bestiei sângerau în întuneric era îmbrăcată în aur
bolboroseam în pumni vorbe neînţelese
şi lumea se destrăma în fire de laur
cu capetele căzute în praf cu nunţile legate în cer
tot rătăceam în câmpie printre lanuri de scrum şi mirişti în vrie
şi cei doi sori răsăriţi unul deasupra celuilalt
abia de se vedeau pe cerul … (Citește mai departe)
ce sărbători avem aici
în salonul unu etajul trei
parcă era o maşinărie de vânturat
de ales morţii dintre vii
aici până şi asistentele sunt bolnave
atât de bolnave încât noi
cei care ne mai ţinem încă pe picioare
stăm la căpătâiul lor
şi le punem comprese şi gheaţă pe tâmplă
sau pe pieptul turtit
cu sânii de gumă
și unde moartea
scobeşte în carne … (Citește mai departe)
şi s-a deschis cerul pentru cel adevărat o armată de inorogi
a întunecat zarea iar cel credincios îmbrăcat cu zale
peste cămaşa înmuiată în sânge cu ochii de foc
cu vorba măciucă cum trosnea capetele celor ce ridicau privirea
din colb spre lumina de dincolo de supunere
cel ce călărea inorogul alb cu numele scrijelit pe frunte
şi a cărui limbă ce paloş e scris … (Citește mai departe)
îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
că am zburat cândva ţinându-ne de mână
lângă sobă bunica torcea lâna de aur
când obosea împletea aripi de înger
la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
şi a mere ţinute în fân, aduse de … (Citește mai departe)
De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit să uit să mă mai nasc.
Aş fi fost pierdut
și aş fi trăit departe de tine,
singur al nimănui
De n-ai fi fost tu,
vânt mă făceam
să te caut
de n-ai fi fost te-aș fi inventat
ca pe o mașină cu aburi
mi s-a spus
că înainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
iubirea pentru … (Citește mai departe)
Comentarii recente