Proză
ADHD. Proiect 510019151221 – Liublia (Jurnalul unui păcătos) – XXXIX
(Fragment din romanul „ADHD. Proiect 510019151221 (Jurnalul unui păcătos”) Vezi, eram la fel de săraci în speranță și toți încercați de dorințe de nedorințe totodată în schimb ne eram unul altuia gândul sublim și lumină și căldură bună iar ferma de fluturi ne era cuibărită sub coaste iar întru fericirea noastră păsările prunii și ochii de lup s-au albăstrit deodată și vântul ne purta șoaptele pe deasupra grădinii de multe ori mă cățăram în delir ca în pomii bruni când se ițește toamna cu ale sale fructe dulci. Caisului doi locul în care nu se întâmplă nimic dacă nu ești atent nici nu știi dacă e noapte sau zi…
ADHD. Proiect 510019151221 – Liublia (Jurnalul unui păcătos) – XXXVIII
(Fragment din romanul „ADHD. Proiect 510019151221 (Jurnalul unui păcătos”) Ajută-mă Liublia să-mi găsesc drumul prin întuneric în urma mea se surpă iadul ajută-mă să trec și prin durere și sângele șiroi să-mi curgă liber și apoi cu încrâncenată bărbăție să mă nasc. Mirosul de sânge se simte greu și ațâțător răscolește în special carnea prunilor și uită-te cum se adună prunii pâlcuri pâlcuri și cum stau zburliți la pândă la marginea cerului și la cum luna pestriță își aruncă lupii din stână sau cum copiii zei și copiii îngeri se joacă împreună la mine în grădină sau cum se prăvălește gardul putred peste lumina rătăcită la marginea drumului sau eu…
ADHD. Proiect 510019151221 – Liublia (Jurnalul unui păcătos) – XXXVII
(Pictura din imaginea reprezentativă îi aparține lui Naudline Pierre) (Fragment din romanul „ADHD. Proiect 510019151221 (Jurnalul unui păcătos”) Iubirea nu e ca în filme nu e totul un nor roz de fluturi roind prin stomac noi oamenii ca oamenii mai și greșim dar toți chiar toți fără nicio excepție merităm încă o șansă merităm să avem parte fiecare de povestea de dragoste a secolului. „Cea mai puternică forță a Universului este iubirea” a spus Albert Einstein Uf, mie îmi place să fiu îndrăgostit pentru că eu cred în iubire de când mă știu am crezut în iubire am crezut chiar înainte de a afla că Dumnezeu și-a jertfit fiul Isus…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXVI)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) Ce destin idiot, m-am lăsat întotdeauna purtat de ce îmi scoate viața în cale, sunt ca un barcagiu fără vâsle în mijlocul furtunii, soarta mi te-a scos în cale și nu înțeleg din ce motiv nu te pot ține aproape de mine. Ca un făcut tot ceea ce scriu este anost și ridicol iar în pictură, mai ales în pictură, culorile își pierd lumina și lucrările îmi sunt din ce în ce mai lipsite de emoție și uite așa am ajuns să mă scald în mediocritate și tonuri terne de gri lipsite de viață sunt un om…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (CXX)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) M-am născut așa cum se nasc oamenii de obicei și deși m-am născut în căruță îmi trăiesc viața și soarta cumva decent dar sub semnul tristeții pe care la început am purtat-o cu demnitate apoi cu timpul am învățat să o ascund rușinat sub cămașă sau sub tricou acum mi-a devenit ca o cocoașă pe care cu greu o mai pot duce cu mine în demersul zilnic de a mă găsi și poate acesta este motivul de îmi par o făptură jalnică de care de acolo din moarte îmi e jenă și milă de mor deși normal este…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXV)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) Câteodată mă strecor pe sub carne și dorm somn bun apoi mă părăsesc și mă așez într-un colț al sufletului unui prun și lenevesc în moliciunea gândului lui îmi e atât de bine apoi vine și prunul și se așază într-un colț în sufletul meu până când ne contopim și deja nu mai știu dacă eu sunt eu sau sunt doar prun. Ne naștem mai degrabă material de joacă în mâinile sorții și suntem tot numai plâns și stăm cu el înfipt în gât ca o gheară până când murim și atunci un alt plâns ne va…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXIV)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) „Mă așteptam la fericire, şi, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi, când colo, a venit întunericul.” (Iov 26) Privește Liublia în tine ca într-o oglindă și ai să mă vezi mai întâi cum îmi sărută tâmpla Hades zeul morții și o să mă vezi și înlănțuit de vini ca de niște ierburi trase prin foc și oțelite de un alt zeu de fierarul Hefaistos căsătorit cu Afrodita și o să mă vezi stând chircit sub apăsarea căinței și cum îți cer iertare cu lumina ochilor înlăcrimată și prinsă în capcana întunericului…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXIII)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) Creierul asociază și organizează informațiile în funcție de context și dacă schimbăm contextul unei situații putem schimba felul în care suntem percepuți ceea ce consolidează ideea că tocmai așteptările enunțurile și predicțiile noastre sunt factori definitorii în determinarea realității de fapt noi suntem aceia care modifică realitatea de zi cu zi fără să ne dăm seama fiecare dintre noi avem universul nostru cu lumea noastră și cu realitatea pe care ne-am dorit-o într-un anumit fel fiecare dintre noi suntem Dumnezeul nostru. Se spune că dacă te uiți la cineva care stă undeva liniștit și împăcat cu el…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXII)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) Mai este casă pe Caisului doi? Casa unde m-am născut, întreb cât pot de tare lumea risipită peste tot lumea grăbită de obicei, lumea trecătoare, casa era oarecum acolo era bătrână aplecată într-o rână și tremurătoare iar mie îmi era frică să privesc dincolo de ea să privesc în zare. De când ai plecat cred că la nicio săptămână casa părintească m-a locuit ea pe mine și acum mă apasă de mor pe ceafă pe umeri acoperișul ei greu din țiglă și din păsări și abia de mai respir prin ferestrele deschise în pieptul meu pieptul plin de…
Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXI)
(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) Nu trebuie să le permit pereților, singurătății, tristeții să mă doboare pentru că eu chiar sunt mai puternic decât par și până la urmă am scos-o cumva de fiecare dată la capăt și apoi ori m-am îmbătat ori m-am înălțat până la starea de aripă. Mai mult decât orice tristețea mă doare cel mai puternic mă doare zi de zi și o simt în mine peste tot o simt în carne în stomac în sânge și ca un șarpe electric zvâcnește prin mine și mă străbate și mă curentează prin mușchii picioarelor prin degetele mâinilor prin somnul…