Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Gnoză

poate îmi scrii și mie
o poem, îți zic
unul mic, mic, mic
acolo un te iubesc
și neapărat măcar un dinte
am cam rămas fără ei

mai degrabă îți cânt la pian
îmi zici și tu să bați toba
ca pe o tinichea
până când i se umflă
o gâlmă
îți aprinzi o țigară și taci

sufletul tău
ca o casă fără ferestre
în care cineva mă silește
să dorm
și unde nu vine nimeni
să bată în perete

sufletul meu un maidan
bântuit
unde pasc
două capre și o gâscă
știu sigur chiar
că are … (Citește mai departe)

Cum zbura pe stradă un rinocer

înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
și a mușcat ca un adevărat patruped
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muște
o roată de la o super mașină

pe deasupra străzii zbura
nu știu de unde un rinocer
avea o eșarfă albă și pantofi sport
iar vântul se lovea monoton
de bătrânele porți

s-a trezit dis-de-dimineață
tristă și mahmură
roată la o roabă plină
de zgură
puțin cam descentrată
murdară de moloz
și nu știu de ce
avea … (Citește mai departe)

Controversă

cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
au făcut bășcălie de mine neîncetat
s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv

altfel îmi petreceam mai tot timpul
recitând poemul lui Dinescu
„Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie”
sau poezii de-ale lui Bukowski
bolovănoase frivole și amare
până reușeam să uit
că îmi este sete că-mi e foame
și că mai exist și așa
neîndemânatic,
exilat urmă de întuneric într-o fântână
sau o … (Citește mai departe)

Paranoid

prinde-mă de mână îţi zic
şi privirea îți cade pe mine pervers
cum stau agățat de perfuzii
pe peretele din faţă se învârt tot felul de lumini
iar carnea îmi dă în clocot a dorinţă
mă uit cum mi se zidesc lumânări în cuvinte
și o cetate cu ziduri de lut
şi cum se trag clopotele pentru mine în cer
îmi cresc sub unghii livezi
sunt fiul câmpiei cum deja ştii
pe umerii mei obosiți
zac cuci ucişi și dropii și mistreți de argint
pe piept doar mirişti albe de brumă
pe tălpi port drumuri strivite în … (Citește mai departe)

Nălucitură mecanică

și unde singurătatea, nu-i așa
atârnă de picioare grea
încărcată de rod
și unde nebunii cu ochii sticloși
o rod pe dinăuntru
ca un cancer sinistru urât și bubos
și unde noi
niște biete nălucituri mecanice
mărșăluim abulic între pereți

m-ai obligat să mă reinventez
într-o arătare ciudată
o combinație
dintre un mort viu
sau un viu mort
și o creatură abstractă

pe deasupra noastră
se roteau păsări cu două cocoașe
în cercuri deșarte
nu știu de ce dar voiau să mă izbească
în piept cu o piatră
măiastră

azi noapte am legat luna cu sârmă
să … (Citește mai departe)

Scroll to Top