2. Nașterea și moartea lui Pic


Imaginea este un colaj folosind imagini de pe net

despre mine pot să spun
că locuiesc în timpul satului meu
aici dimensiunile au un alt rost
sau poate nu există
oamenii sunt altfel
seamănă a păpuși mecanice
și ei plutesc fără zgomot
purtați de vânt peste livezile bătrâne
duhnind a tutun a crâșmă a fântână

cred că m-am născut
într-un timp bramburit în căruță
– … (Citește mai departe)

1. Despre rostul lui Pic în lume


e sigur
Pic nici nu a existat
a fost mai mult
o zbatere în gol o eroare
un ou de cuc
ținut la subsuori
de zâne și îngeri bețivi

mai degrabă câteva cuvinte
fără sens înfipte în tâmplă de vânt
poate un suflet chircit a fost
un fel de a rata
o umbră rătăcitoare
înspăimântată de fiare
de știme de inorogi în zale
într-un sfârșit … (Citește mai departe)

Cuvânt înainte


Este poezia de început al ciclului de poeme din volumul „Ucigașii de vise”

aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic

pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit … (Citește mai departe)

Decembrie tragic


în această parte a lunii
îngerii se nasc cu picioarele rupte
şi bolnavi de alb ca de ciumă

nimeni nu poate îmbrăca peste cămaşă
de prea multe ori veşnicia
ca şi cum te-ar iubi doar pe tine
mireasă gătită în rochie roşie
pentru simetrie

în noi au murit dumnezeii străini
adunaţi în somn
ne-au străbătut uimirea
cumva în nevoia de sprijin
în nevoia noastră de … (Citește mai departe)

Cât este de trist

dacă aș fi știut aș fi plecat de mult
din drumul tău pe drumul meu
așa am stat agățat de speranță fluturând
până când m-am subțiat
și m-am făcut tot una
cu praful cu drumul de pământ
atât de mult m-am uitat
încât nici nu mă mai pot chema pe nume
și nici nu mai știu dacă exist
of, ce trist este
cât este iubito … (Citește mai departe)

Lupii albi

mă strecuram în tine în adânc pe furiș
numai vorbe şi şoapte
şi tu mă credeai
de bucurie băteam marginile
ştiam că în aceea noapte vei fi a mea
de atâta zarvă
se speriau până şi cucii

în timpul ăsta tu fumai sprijinită de uşă
pe balconul uitat sub o cută de timp
apoi tăceam amândoi pe-o margine de lume
doi neputincioşi înfriguraţi şi proşti… (Citește mai departe)