Category Archives: Ucigașii de vise

De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit să uit să mă mai nasc.
Aş fi fost pierdut
și aş fi trăit departe de tine,
singur al nimănui

De n-ai fi fost tu,
vânt mă făceam
să te caut
de n-ai fi fost te-aș fi inventat
ca pe o mașină cu aburi

mi s-a spus
că înainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
iubirea pentru … (Citește mai departe)

când nimeni nu te vede și te întreabă
le spui că ești bine că zbori
că fluturii au cuib la tine
de un secol la subsuori
și când le spui că e frumos și bine
la tine în viață în suflet în interior
nu-i așa că abia îți mai ții plânsul
și glasul îți e aproape stins?
de fericire spui și închizi

nu-i așa că … (Citește mai departe)

noi poeții călătorim în lume
sub formă de îngeri
cârduri cârduri bolnavi de cuvinte
de atâta iubire ne dor picioarele
și ne cresc aripi
de cele mai multe ori
ne înecăm în vinul ieftin și acru

unii suntem veseli
cei mai mulți dintre noi suntem triști
suntem aceia care umplem noaptea
cu flori de gheață ferestrele voastre
suntem aceia care
smulgem cuvintele poeme din noi… (Citește mai departe)

– alt experiment la fel de nereușit –

de fiecare dată când deschideai fereastra
trecea prin sufragerie nepăsător tramvaiul doișpe
zdrăngănind din tablele ruginite
cu geamurile sparte murdare boțite
(în tinerețe tramvaiul a fost tanc mândru cu șenile și creste)
și de fiecare dată
lustra începea să tremure
lustra aia cumpărată de ai tăi din magazinul sătesc
cumpărată la pachet
cu o lampă cu fitil … (Citește mai departe)

aș putea să-mi imaginez
o fortăreață
înconjurată de un șanț plin de flegme
și unde multe nunți se vor întâmpla
fiecare cu întunericul lor
nuntașii se vor ascunde în mine
și le voi simți durerea și focul
din carne din oase din sânge
într-un târziu vor flutura
și se vor preface în îngeri

îmi închipuiam
că va veni timpul când
voi putea schimba în profit… (Citește mai departe)

unde în fața femeilor Pic își scoate pălăria
abia după aceea își dă nădragii jos
iar bucuria lui era imensă
iubea altfel femeile cumva
iar dorința cărnii aproape lipsea
sufletul lui doar cenușă
poate doar poetul din el era viu poate
dar și el de la o vreme a cedat
și-a dus talentul în munți
și după un timp, alt timp a urmat
mai crâncen… (Citește mai departe)