Clopot de veghe

să nu mă pierd mi-ai legat la gât
un clopot de bronz
apoi un clopot de lumină
dar și un clopot de fier
și toate aveau limbile
din ardezie să sune a nuntă sublim
din carnea lor mușcată
îmi curgea luna peste piept
mustind de întuneric
doar ochii ce îmi mai scânteiau
de dragul tău
țopăiam în jurul patului
și a trupului tău
se mai auzeau și
șoapte dulci dinspre salcâmi
și cuci și guguștiuci

repetam de zor
în fiecare zi moartea în balcon
ne țineam de mâini și oftam
apoi am privit marea cum urca la cer
sau cum a înflorea veșnicia
în pomii stingheri
plesneau pietrele în dig
din înalt cădeau pescăruși
ca loviți de glonț

de un timp
nu-mi mai sărută tâmpla
nicio femeie și niciun zeu
trec doar cai bătrâni
pe drumul obosit de ploi
în piețele de fum
se vând bucăți de pământ greu
brăzdat de aripi ascuțite de zmei
de zei semizei și îngeri ciudați
încrustați în oasele noastre
de Dumnezeu

Categorii

Lasă un răspuns