Poezie

Copil din crin


Copil din crin

mă tot străbate drumul de fier
din ochi şi până în talpi
pe piept tot şine de cale ferată
zici că sunt corzi imense de ţambal
hei,
sunt poetul surd
cu ochii însămânţaţi cu zare căprui
în carne îmi creşte umbră
ca un ghemotoc de întuneric
tu eşti zmeul care se tot înalță
și nu am mai avut sfoară
să te țin aproape
poate
eşti pasărea pictată
în fereastra postului de miliţie din sat
şi coastele îţi sunt zăbrelele
ce-ţi ţine zborul ferecat

se pare că Dumnezeu
e artist la trapez,
la circul şchiop din Fayoum
hei,
câtă pădure am despicat cu pieptul
cu drujba în rapel
mi s-a spus că m-am născut bătrân,
desfrunzit, pe drum de pământ în căruţă
există un loc la marginea satului
unde caii s-au oprit din senin
şi m-am născut
acolo bunicul a săpat o fântână
de sete topită în adânc
unde îngerii strălucesc luminaţi
pe treptele ei de foc am plâns
şi am sângerat
lemn sfânt pietrificat în pruni
eu feciorul născut din crin

trupul meu din sânge
şi din durere din lut am fost făcut
din care femeile mușcă
hălci mari de lumină de fericire
ce știți
mă vor crucifica cucii în asfinţit
oh,
veşnicul mire al morţii,
pruncul ascuns în sâmburi de cireş


 

Un comentariu la “Copil din crin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.