Cu toate acestea nu este îndeajuns

mă întrebi cum e
să te trezești deprimat
să vezi lumea
prin crăpăturile pleoapelor
ori să fii încă din somn beat
să aluneci în vomă
să cazi fulgerat pe spate
sau să te lovești crunt de-o mirare
de o șoaptă de păcat

cum să fie, îți răspund
acum pot să-ți spun că sunt fericit
am început să iubesc că mă trezesc
în fiecare dimineață și-mi este îndeajuns
și bine că mai am în mine speranță

o doamnă mi-a scris că nu ar strica
să iau câteva lecții de dans
și ori de câte ori
îmi va bate în ușă
să o invit la vals
i-am răspuns că altădată
aș fi preferat o partidă de sex
doar că acum este
ceva mai complicat
și de vină nu este vârsta
ci starea de nu
efortul de a pedala în van
dar și roata afurisită
ce-mi zuruie toată ziua în cap

sus în ceardac
mama toarce din moarte lână amară
ce se întinde toată molatic peste sat
din singurătatea mea
îi privesc tăcerile și urlu
și nu-mi e bine și mă simt vinovat

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top