Cum zbura pe stradă un rinocer

de inspirație postmodernistă, mai puțin tristă

înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
și a mușcat ca un adevărat patruped
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muște
o roată de la o super mașină

pe deasupra străzii zbura
nu știu de unde un rinocer
avea o eșarfă albă și pantofi sport
iar vântul se lovea monoton
de bătrânele porți

s-a trezit dis-de-dimineață
trist și mahmur
roată la o roabă plină
de zgură
puțin cam descentrată
murdară de moloz
și nu știu de ce
avea o poftă nebună
să muște de cur
dobermanul vecinei aglaia
îmbrăcată obscur
cu panglici mov
și o verde beretă
adusă de pe vaporul
cu mustăți și lunetă

ce păcat, nu erai acasă
te dădeai în parc pe o trotineată
frumoasă și suplă ca o bicicleată
magazinele nu vor să-mi mai vândă timp
și am nevoie urgent și plâng