Poezie

Cumva uciga┼č de zei ne├«mplinit


abia ce m-am trezit îţi mai aduci aminte
cum îţi spuneam că nu e vis
c─â exist─âm
că numai suntem triști
și cum ne însufleţeam brusc
dou─â mingi de foc
lovindu-ne de tâmpla cerului
ca de un zid
deja totul ne este permis
cu noi se ├«ncepe cu noi sf├ór┼čim
suntem exact ceea ce vrem
ceea ce ┼čtim
ce iubim ce murim deopotriv─â
┼či unde zeii au pierit de mult uci┼či
striviţi cu nepăsare în somnul lor
în timpul nostru

cineva îmi spunea că femeile singure
r├ód noaptea ├«n somn scr├ó┼čnit
bărbăţii singuri devin lumânări
resemnaţi prin suferinţă tulburi neîmpliniţi
pe umeri au cerul în suflet moartea
┼či miros a ger a frig

despre noi nu se mai știe nimic
ne-am uitat nu ne mai ┼čtim
ne ducem ┼či venim ├«n acela┼či spa┼úiu
în alt timp stingheri


 

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.