Poezie,  Ucigașii de vise

De-a joaca îngerilor într-o după amiază mohorâtă

îmi este greu să mă desprind
mă prind de un gând
şi trag de mâner
până când se face iar noapte
sau
până când se face iar dimineaţă
de fiecare dată în neliniştea mea

în fiecare dimineață
laşi deschisă uşa de la intrare
să intre aerul rece intră și poştaşul
până la urmă
poate reușesc să-ți scriu un vers
cu buzele tremurânde pe pleoape
în restul zilei sunt prins
într-o inefabilă uimire
cu mâna pe clanţă – ce viață!

din cuvintele care-mi plesnesc
printre dinţi cu atâta candoare
vor răsări sub tălpile tale
flori albe
care seamănă nefiresc
cu păsările de brumă
cusute de copii
pe preşul de gumă,
dansezi?

se pare că sunt cel mai posedat om
de cuvinte nescrise
poate sunt un norocos
deşi doar tu mai ajungi pe furiș
în ochiul meu
închis strâns în neştire,
mă mai iubești?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up