Poezie

Despre singur─âtate cumva


îmi place să-mi ascult
pa┼čii t├ór┼či┼úi pe nisipul ud
în drumul meu spre trecut
f─âr─â dorin╚Ť─â aproape durut
doar bântuit de îngeri plăpânzi
care sunt de cele mai multe ori
chinui╚Ťi de sete, cu aripile moi
uneori se aud ╚Öi ├«ngerii damna╚Ťi
cu semnul copitei în frunte
cei trei fra╚Ťi

m─â rog strig din to╚Ťi r─ârunchi
Doamne, crucific─â acest trup
apoi ia-l de mână și du-l în mormânt
și nici până azi nu m-a dus

├«n ad├óncul meu de fluture de m─â cau╚Ťi
vei vedea că încă mai sunt
dar vei vedea și cum vântul
în zadar netezește spaţiile dintre noi
continuăm să ne îndepărtăm
unul de altul grăbiţi
probabil, stă în firea noastră
sau poate a┼ča ne este scris
să murim singuri și triști
să ne zdrobim violent de caldarâm
zborul abia îndrăznit

în noi se află un om
apoi urmează la rând un zbor
o renunţare un dor
┼či pustiu ╚Öi ├«ntuneric ╚Öi fric─â
ne umple golul de nesomn


 

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.