Poezie

Despre singurătate


în mine crește tiptil tiptil moartea
îi fac semne cu mâna nu mă vede
continui să comunic cu ea tot dând din mâini
cu gândul că se va plictisi
și va pleaca în pustii

tu, singură într-un colț
eu singur în celălalt colț
al încăperii din noi
acolo unde ar trebui să ne înălțăm
să ne distilăm impulsurile
și tu treci
din camera care se crede bărbat
în camera care este femeie
luăm toate camerele la rând
până la camera de apoi

când facem dragoste ne rostogolim
mai degrabă singurătatea ta alunecă
peste singurătatea mea
până la orgasm
după care tu la braț cu singurătatea ta
fumați o țigară într-un colț
eu cu singurătatea mea
ne luăm de mână și fluturăm

când se face întuneric ne este și frig
glisăm pe rând în spațiile de pluș
cu speranța că sângele ne va fierbe curând
mie îmi crește în cap o casă de lut
ție îți cresc o mie de brațe
o mie de sâni încerc să-i mângâi
și mâinile mele se înfig în pereți
și se fac totuna cu albul din var
cu tristețea din uși
bucuros deschid un perete și mă culc

ridic puțin vălul și mă uit
nu-i nimeni în mine plecasem de mult


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.