Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Despre trecerea timpului

oare unde se ascunde tristețea
singurătate cobaiului din cușcă
singurătatea puiului de cuc?
dar răutatea, dar veninul
din ochiul șarpelui verde miop?

în trecerea timpului așa într-o doară
îți zic vorbe dulci alunecoase
și tu îmi spui că nu mă crezi
ți se pare chiar imposibil
mai mult ca sigur că te mint
apoi privești cum submarinul
își flutură aripioarele mici și verzi
și cum se pierde printre cârdurile de gâște
printre cirezile de zmei
în ultimul împleticitul și anemicul zbor
suntem deja obosiți suntem bătrâni
ca niște piese de șah roase parcă de vremi

parcă în cartea asta scriai despre roți
despre rostul lor în lume
despre implacabilele rostogoliri
despre morți
despre faptul că oamenii nu mai sunt oameni
doar trupuri golite de har
doar umbre grele de copaci
spune-mi te rog că mai există șansă
că mai există rost
poate poate chiar o a treia cale
poate doar un zvon

iubita mea cea întunecată
cea fără de chip și trup
cea care stă deasupra pieții
atârnată de un fir
știu că ai să mă răstignești de prunul din față
atunci când va să vie vremea
vremea deșteaptă
ca timp ce se va scurge prin gâtul îngust de sticlă
clepsidra mea de aer clepsidra mea mută

știi că îmi aduc aminte
de atingerea ta rece, atingerea morții?
ascunși în nori doi îngeri chiori beau cucută

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up