Ding-dang

doar să-mi fi spus
și te-aș fi urmat oriunde aproape umil
bolborosind poeme fără noimă în barbă
aș fi evadat din casa de bolnavi
unde am fost răstignit într-o toamnă beteagă
și unde mi-au șters de pe umăr
însemnele de zeu

unde se aude trist în fiecare clipă
ding-dang pe holurile reci și unde fluturii șchiopi
săvârșesc dansul împerecherii
urmat de căderea aceea îmbrățișată
apoi se sinucid
lovindu-se cu toată puterea de zid
cu o frenezie teribilă și greu de închipuit

unde asistentele blonde se înfrățesc
cu bolnavii firavi
și se rostogolesc printre ace fiole și feșe
tot șoptind pătimaș în urechi
povești despre zâne desfrânate și zmei
spitalul meu
aici mă simt mai acasă decât oriunde în lume
și unde ne miroase sub tălpi
uitarea de sine

medicul șef
ne-a promis o plimbare pe faleza de piatră
o parte din noi, cei mai zdraveni
vom târî fiecare gândacul lui
cu o sfoară
cei mai mulți
legați de perfuzii
vom merge în șir indian
aproape hipnotic
târșâind papucii cu grijă
ca nu cumva să strivim umbra celui din față
mâinile ne vor ninge pe dig
negreșit valuri de ceață
până se face târziu

Categorii

Lasă un răspuns