Du-mă departe
mă întrebi cum e
să te trezești trist în fiecare dimineață
să vezi lumea prin crăpăturile pleoapelor
sau să fii bolnav de somn
să fii deja beat
să aluneci în vomă pe scară
să cazi fulgerat doar pentru că
chipul ți se lovește dur de oglinzi
o, de-ai știi
am sufletul plin de cioburi
până în gât
nu știu îți răspund
aproape în fiecare dimineață
văd doar degetele tale
cum scormonesc demonic în ceață
o doamnă mi-a scris că nu ar strica
să iau câteva lecții de dans
și ori de câte ori îmi va bate în ușă
să o invit la vals
i-am răspuns că altădată
aș fi preferat o partidă de sex
mi-aș fi strecurat mâinile încet
între pulpele ei
și carnea dintr-odată îi va fulgera
doar acum pare că este ceva mai complicat
și de vină nu este vârsta
ci starea de nu
efortul de a pedala în van
dar și roata afurisită
care îmi zuruie toată ziua în cap
sunt sfârșită, am carnea bătrână îmi zici
speriat îți închid ferm gura cu un sărut
apoi urlu cât pot să urlu a rugă
ia-mă în brațe iubito
ia-mă în spate
și du-mă cât poți tu să mă duci
du-mă departe
2 comentarii
STelu P
mă întrebi cum e… ai reușit să mă duci departe, în lumea cuvintelor ce nu cuvântă. remarcabile versuri, mă înclin!
Am trimis un mesaj de extremă importanță pe e-mailul găsit pe acest blog. Rog, un grabnic semn!
Cu prietenie STelu P.
pic
După cu deja știi ți-am răspuns. Mulțumesc pentru apreciere