Fluturi de aer sau școala de zbor

acum voi scrie despre noi
copiii triști ai nopții
cum mărșăluiam în țara nimănui
ca niște ființe din visul urât
ființe de abur ființe de fum
ori doar săpăm drumuri de sare
de-a lungul bulevardelor
năucitoare

apoi dormim pe rând
în ochiul meu stâng
ca într-un cocon
mai degrabă ca într-un pat
de campanie
și după numai o oră
ne facem fluturi de aer
și zburăm

în fiecare dimineață
vii de departe și îmbrăcată în verde
te așezi la marginea patului
și-mi pun capul în poala ta
mă mângâi pe tâmplă și suspini
suspin și eu ca un ecou târziu

ooo… lună, tu, mereu întunecată!

Categorii

Lasă un răspuns