Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (VIII)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”)

Încolțeai în întunericul de sub coastele mele și împingeai puternic spre lumină acolo e sufletul meu și mă doare umărul de mor de-atâta opintire.

Drumul către tine apoi eu infanteristul cerului călătorul solitar și îndurerat ca trecător prin viață alergând tot timpul pe buza prăpastie și nu prea plăcute mi-au fost prăbușirile și foarte dureroase mi-au fost rănile de aici și teama mea de a nu zbura de a nu mă înălța și așa era prea mare adâncimea hăului căscat sub picioare oricum deși pare neted drumul înapoi către tine este trist și chinuit totuși reușesc să împing înainte pas după pas cu speranța secretă că tu mă vei vindeca de viață și de moarte și că mă vei ridica în afara și deasupra răului suprem durerea vieții tristețea morții și nu-i așa că îți vine să continui căutarea totuși copleșit de frică partea întunecată a dorinței și chiar dacă am crezut tot timpul că sunt proprietarul în întregime a proprie-mi ființe asta nu m-a scutit de îndoială și suspiciune în drumul meu lăuntric către tine de un lucru sunt sigur sunt sigur că te iubesc de mor și asta îmi ocupă tot timpul cum spunea cineva am citit de curând „Partea întunecată a căutătorilor de lumină. Cum să-ți recuperezi puterea, creativitatea, strălucirea și visurile” a lui Debbie Ford, un titlul superb care spune tot și m-am văzut așa cum trăiam în întuneric orbecăind în găsirea drumului spre iluminare cum mă căutam și cum încercam să mă găsesc găsindu-te pe tine și să facem împreună Întregul de la începuturi ființa cu două fețe patru mâni și patru picioare să ne împăcăm cu noi însăși și să ne iubim necondiționat și dintr-odată îmi sună cântecul de cuc pe care acum îl îngân fără încetare și eu pietonul cerului rătăcind fără formă și timp.