Banshee sau revolta piciorului de lemn,  Poezie

Fusul divin sau raclaj nereușit

tot timpul mi-a fost frică să nu mă prăbușesc din vis și să mă zdrobesc de dușumea la picioarele patului probabil că ăsta e motivul pentru care de ani buni nu mai dorm mă usuc de oboseală și umblu prin casă de parcă plutesc mi s-au săpat șanțuri adânci de oboseală pe frunte în ele am pus țărână și am plantat pomi de obicei stau toată noaptea cu ochii lipiți de tavan mâinile împăturesc cu migală întunericul să nu facă cute alteori sap cu unghiile în lemnul piciorului scorburi adânci sau tunele lungi care îmi străbat amintirea piciorului care a fost curios este faptul că oricât aș săpa în picior dimineața nu se mai cunoaște nimic odată chiar a înmugurit lemnul și a înflorit floarea o mai am și acum e ascunsă sub pleoapa ochiului meu stâng altădată am vrut să-l retez exact de la gleznă dar dinții fierăstrăului au alunecat ca pe fier până s-au tocit a doua zi fierăstrăul l-am pus în vitrina din odaia de musafiri unde am strâns tot felul de obiecte ciudate de care mi-am lovit viața cu atâta năduf am și fusul cu care mama a vrut să mă dea afară dar i-a apărut Maica Domnului cu mine în brațe și maică-mea s-a speriat cumplit

când m-am născut pe fus a apărut chipul meu gravat cu fir de foc și lumină mama a pus fusul la icoană unde stă și acum

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *