Poemele săptămânii uitate,  Poezie

Gând de dimineaţă în spital și călătoriile care îți umplu noaptea

în fiecare dimineaţă
stau în faţa gemului murdar
pe un scaun
aici în spital
dimineţile sunt deosebite
și pline de har

soarele se chinuia să răzbată
prin geam
întunericul din miezul zilei
ca un ciob afumat
iar razele lui abia de reușesc
să îmi încălzească faţa
ceva mai târziu
îmi va mângâia tandru
durerea frica și soarta
apoi voi rostogoli
pe sub paturi
ziua de ieri
spre nicăieri

priveam stabilopozii stingheri
rezemaţi cu-n umăr de mare
valurile se spărgeau
și se transforma în cristale
rare
mai știi cum fulgerau pescăruşii
zarea netulburată
și cum marea mă lovea
cu țipăt în tâmplă
și o despica

în fiecare dimineaţă privesc
cu atâta neputință
cum mi se împuţinează trupul
şi cum se prelinge
timpul din clepsidră
picurând nisip și neputință
apoi pașii mei timizi
te călătoresc toată noaptea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up