Gând despre dimineţi uitate și un suflet cu har

câte degete tăiate
și uitate
la tine în soartă
câte gânduri perverse
la tine în poală
câte aripi de sânge
înnodate
și lipite de fereastră
apoi focul
care-mi arde pieptul
iartă-mi iubito gândul
păcătos și bizar
cum îmi răscolește
el visul
și îmi fulgeră
ochiul închis

tot mai mult în furtună
trupul meu
oasele își dezbracă carnea
și se albăstresc
apoi mă călătorești
până mă împodobesc
în cele din urmă

uite
ce frumos îți desenez
sărutul meu pe tâmplă
și tu ce timid înflorești
îmbrățișată de lună