Împăratul ceții

e atât de minunat să desenăm cu creta
pe zidurile spitalului chipuri de îngeri
și pereții să se destrame ca un fum
ori să cadă brusc
rostogolindu-se în mare
apoi toți bolnavii
să ne încolonăm pe faleză
și cu asistenta șefă în frunte
să ne pierdem printre femei frumoase
în costume de baie

în fiecare noapte ne întorceam toți
în locul unde a fost cândva spitalul
ne țineam de mână
și așteptam asistenta şefă
să ne dea din bol
tramadol

în dimineața asta
m-am uitat în oglindă
și m-am văzut copil
pe când aveam patru ani
și știam deja să citesc
întrebarea este
dacă am sfidat timpul
și m-am întors pentru un nou început
sau doar am venit
să-mi iau la revedere
de la cel mai bun mine
și să mor fericit